Cioburile fumurii au devenit o fereastră ce separă lumi

Cioburile fumurii au devenit o fereastră ce separă lumi

Mă așteptam să nu te lași pradă imaginației cum că, mersul pe cioburi de sticlă fumurie ți-ar face amintirile să dispară. Mersul pe cioburi de sticlă se face cu ochii închiși, iar usturimea ce o resimți să n-o crezi, e doar o fadă iluzie. Dacă privești cioburile, reflexiile diforme te trântesc într-o transă incontrolabilă, iar dacă vreo firavă scânteiere te surprinde, strânge tare din ochi cât să te doară urechile de la încleștarea maxilarului.

Oprește-te! Ființa din sticlă fumurie nu ți-a fost reflectare. Poate a reflectat pe cineva din altă lume și ți-ai însușit chipuri nefirești. Te-ai întrebat chiar noaptea trecută dacă reflexia din oglindă este reală sau este o iluzie bolnavă mintal ce se joacă cu tine. Ești o ființă credulă, cu dureri de tâmple de la încredere orbească. Oftează până când oftatul devine liniștirea apelor din creierul tău.

Brațele grele sunt sfărâmate de peretele cu care ai încercat să te acoperi. Dormi liniștit pentru că dimineață le vei avea întregi din nou. Ți-ai făcut trup din cioburi fumurii și acum respiri prin crăpături de sticlă. În loc de aer, plămânii tăi suflă praf fumuriu de sticlă măcinată de gândul că nu ai fost uitat. Te expiri și te consumi. Te stingi pe măsură ce negi că iubirea ta poate acoperi jocul ei.

iubire cu piept de sticla

Deschide-ți ochii! Vezi acum? Cioburile fumurii au devenit o fereastră ce separă lumi. Vă vedeți prin aerul fumuriu pe care îl expirați când vă căutați pe ascuns. Tu te întrebi dacă te vede, ea se întreabă dacă îți mai pasă, ceața face ca ploaia să picteze sticla fumurie de aer din piepturile voastre zbuciumate. O cauți când mergi pe drum. Ai ajuns să te mulțumești cu fire de păr desprinse în vânt, te consolezi cu un șervețel uzat de timp. L-ai strâns atât de des în palmă încât sângele și-a aruncat vase prin nervurile de hârtie mototolită, dar ea nu a scăpat o lacrimă în palma ta moale de şerveţel parfumat. Te miri că palmele îți miros a flori de câmp, sălbatice, nesmulse din teaca pământului ce le-a crescut.

Voi rămâne la fel de răbdător să te aștept. Îți amintești cât de curioasă erai când te atingeai pe burtica ce adăpostea un copil al lumilor unde iubirea ne era atât de aproape?

Sursa poza: glamur.otkrovenie.net

 

 

27 de gânduri despre „Cioburile fumurii au devenit o fereastră ce separă lumi

  1. HopeLess Octombrie 16, 2015 la 14:31 Reply

    „Oftează până când oftatul devine liniștirea apelor din creierul tău.”… si daca nici asta nu functioneaza?? Care-i rezolvarea?

    • Cosmisian Octombrie 16, 2015 la 18:17 Reply

      Eu spun ca e de preferat sa eviti cioburile fumurii. Oftatul e bun, nu ca sa ajute, ci ca sa elibereze tensiunea interioara. Oftatul este cheia de a ne elibera fiinta de tensiunea imaginilor din trecut. Rezolvarea ne vine din alegeri noi, pasi noi. Cum spuneam, oftatul se ocupa de trecut, alegerea de prezent si visarea de viitor 🙂

      • HopeLess Octombrie 19, 2015 la 08:26 Reply

        „…oftatul se ocupa de trecut, alegerea de prezent si visarea de viitor” – buna concluzie… si foarte adevarata! Dar foarte important e ca, pentru viitor, sa nu ramai doar cu visele… 🙂

        • Cosmisian Octombrie 19, 2015 la 21:11 Reply

          Ei vise 🙂 Visele sunt primul gand al diminetii. Cand te trezesti te pui sa scrii scenariu dupa visul inexact de seara. Eu spun ca e speranta intr-un vis construit frumos.

          • HopeLess Octombrie 20, 2015 la 08:10 Reply

            „Speranta intr-un vis construit frumos”… frumoasa descriere! Se potriveste cand ai o zi buna si te trezesti cu zambetul pe buze si optimist! Cand nu…

  2. ricamihai13 Decembrie 18, 2014 la 10:51 Reply

    frumos și sensibil!!!!

    • Cosmisian Decembrie 18, 2014 la 15:45 Reply

      Ma bucur ca ti-a placut si ca ai ajuns cumva si pe pagina mea. Sa ai o zi frumoasa!

  3. Leyla Decembrie 7, 2014 la 18:18 Reply

    lovely words..

    • Cosmisian Decembrie 7, 2014 la 19:35 Reply

      thank you, Leyla. Your blog is a Wonderful Garden.

  4. Simona Decembrie 5, 2014 la 20:39 Reply

    CIAO ti lascio un saluto per una bella serata.. a presto Simona 🙂

    • Cosmisian Decembrie 5, 2014 la 23:25 Reply

      Thank you for spending time through the pages of my blog. This serata is bella, due to the snow you ‘wintered’ here. I will look again for your smile 🙂 do you like my Italian? 🙂

      • Simona Decembrie 6, 2014 la 20:24 Reply

        Yes I like 😉

        • Cosmisian Decembrie 6, 2014 la 20:36 Reply

          It is a relief that we get to understand each other in this language triangle.

  5. raluca Decembrie 1, 2014 la 10:11 Reply

    Off, omule. Ce as putea sa spun? As spune multe, dar mă abtin. Ba da, spun… spun măcar ca sunt naiva ca ea…

    • Cosmisian Decembrie 1, 2014 la 12:34 Reply

      Bine ca te-ai regasit in cioburi de sticla fumurie. Te vindeci usor.
      Iar acum ca esti prima data in lumea meaiti spun cu drag un ‘bun venit!’ Sa ramai cat te simti tu bine.

      • raluca Decembrie 1, 2014 la 17:20 Reply

        raman:)

        • Cosmisian Decembrie 1, 2014 la 18:14 Reply

          Intind masa, sa va primesc pe toti cu drag. 🙂

          • raluca Decembrie 1, 2014 la 18:37 Reply

            Pe mine sa ma astepti cu flori.:))

            • Cosmisian Decembrie 1, 2014 la 19:15 Reply

              🙂 flori, campii intregi, parfum creat de Parfumierul Gradinii mele, fara a le smulge din lumea in care salbaticia lor devine noblete.

  6. Ice Noiembrie 30, 2014 la 19:39 Reply

    „Oftează până când oftatul devine liniștirea apelor din creierul tău”
    Încerc. Sper să se liniştească! 🙂

    • Cosmisian Noiembrie 30, 2014 la 20:09 Reply

      Am auzit eu pasi atenti prin gradina. Ti-ai ranit talpile in alta parte, dar roua creata de perle smulse din pieptul diminetii si lipite pe iarba-copii te vindeca, sa ramai doar. Incearca, da! Se linistesc ele cu siguranta.

      • Ice Decembrie 1, 2014 la 16:45 Reply

        Mai amân un pic plecarea, din grădină. E atâta linişte aici. Mi-au tăcut şi gândurile…

        • Cosmisian Decembrie 1, 2014 la 18:17 Reply

          Asa da, ramai in gradina. Tot ce e aici iti apartine. Si imi da si.mie o senzate racoroasa, ca de gheata primaveratica.

  7. Maria Noiembrie 28, 2014 la 10:44 Reply

    n-ai scris despre mine…. stiu. Insa trairea mea naiva, ma tine conectata la dorintele ce se vor implinite. Am pasit in curtea bolului cu vise fluturi de papadie si regasesc cuvinte minunate. Zi de neuitat sa fie!

    • Cosmisian Noiembrie 28, 2014 la 11:45 Reply

      Cel mai reusit gand exprimat este cel ce atinge inimi fara eticheta sau adresa de destinatar. Am incropit cuvinte dupa ce mi-am taiat talpile in cioburi ce ma reflectau, ce reflectau, ce…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: