Dezliterarea pe fuior de timp – 10 – Eugene

Dezliterarea pe fuior de timp – 10 –

Eugene

Mi-am ridicat privirea spre fereastra împânzită de negrul așezat al nopții pentru că auzisem un zgomot. Am sărit și am înfipt coatele în pervazul lucios al ferestrei și am făcut căuș din palme pe sticla transparentă de parcă aș fi vrut să sorb din nelumina ce-o puteam cuprinde între palme. Doream doar să văd de unde își aruncase zgomotul salva. Am deschis ferestrele și am strigat:

– Eugene? Eugene, tu ești?

– Sunt eu, m-ai văzut în noaptea această nemiloasă?

– Ce cauți aici, dră? La ora asta? S-a întâmplat ceva?

– Vino să ne plimbăm, dincolo de casa ta este lumină. Haide, că mi-e frig.

– Mă faci să cred atâtea, la ora asta? Ești singură?

– Vino afară, sunt doar eu, am vrut să vorbim, de fapt, nu, nu am vrut, am venit pur și simplu. Brr, ce frig e la tine în curte.

– Ești nostimă. Așteaptă-mă puțin.

Derutat de neașteptata vizită, sau de invitația de a mă plimba cu o tânără plăcută ca Eugene… Am luat haina și am ieșit cu o lanternă în mână.

– Sunt aici, mă vezi? Șoptise Eugene, dar sunetul vocii ei părea a veni de peste tot, fiind reprodus de tot ce era în curte.

– Ce s-a întâmplat? Ești îmbrăcată destul de subțire. Mi-am dat jos haina și i-am așezat-o lent pe umerii dezgoliți.

Când și-a întors privirea spre mine, Luna i-a întâlnit lucirea din privire, și nu pot ascunde că mi-a pătruns în inimă.

– Hei, mulțumesc pentru haină. Te deranjează dacă ne tutuim? Mi-ar plăcea să trecem pestre împletituri de limbaj sofisticat. Doream să îți vorbesc despre dna Roucher, dar acum totul pare atât de nefiresc încât nu mai știu dacă aș mai putea spune un cuvânt. Brr, tot frig este! M-a privit din nou și s-a apropiat de mine, lovindu-mă copilărește cu șoldul. Tu ce făceai?

– Ești diferită. Dar, nu mă înțelege greșit, ești minuna… spun că mă bucur că ai venit, dar nu mă așteptam să apari chiar tu, pe întunericul ăsta. Îți mai este frig?

– Te așteptai să vină altcineva? Eugene se încruntă, știindu-mă un însingurat. Da? Te așteptai?

– Nu. Doar că…

Ne-am plimbat vorbind despre orice, am râs ca doi copii amintindu-ne întâmplări din copilărie. Aveam memorii frumoase care renășteau și ne încălzeau plimbarea. Înainte să ne despărțim, Eugene m-a privit intens, de fapt ne-am privit în ochi preț de… suficient cât să îmi doresc să îi ating obrajii înroșiți. Apoi, mi-a spus:

– Te-am privit mult timp înainte să arunc intenţionat o creangă. Chipul îți lumina auriu ca apusul soarelui. Iar tu, tu doar scriai. Poate într-o zi îmi vei citi ce ai scris, sau ce vei scrie după ce ne vom despărți acum.

Va urma! Cosmisian, Timisoara Noiembrie

Capitolul precedent aici!

Capitolul urmator aici!

6 gânduri despre „Dezliterarea pe fuior de timp – 10 – Eugene

  1. […] Capitolul precedent aici! […]

  2. Simona Decembrie 9, 2014 la 14:23 Reply

    Splendida giornata HUGS! 🙂

    • Cosmisian Decembrie 9, 2014 la 14:38 Reply

      🙂 Thank you, Simona. How many Hugs? ;))

      • Simona Decembrie 9, 2014 la 14:43 Reply

        Quanti ne vuoi 😉 Many as you want!
        I’m glad to meet you .., actually understand little of your blog but it’s nice to leave some the same greeting every now 🙂

        • Cosmisian Decembrie 9, 2014 la 14:48 Reply

          Nine. Today nine. Nine hugs with blue eyes, dream of Italy with snow, Dream and fly as hugs can do, Come tomorow, bring a hug too ;))

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: