Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

Porumbelul roșu cu ochii de sticlă fumurie, care cândva purta răvașe, este pierdut astăzi într-un univers ce nu îi era destinat. Într-o zi, porumbelul cu pene albe ca ființa ei, s-a poticnit de curiozitate și a deschis un răvaș ce îmi era destinat. Era răvașul ce răvășește suflet ce iubește. Și, dacă pe mine nu m-a răvășit, a reușit să mă arunce într-un carusel al așteptării, suspendat deasupra realității printr-o încăpățânare ce nu crede c-aș fi fost îndepărtat. Toamna, porumbeii citesc!

AlexMuntean-Biertan-Sibiu (2)

Toamna este o ironie. Cine o fotografiază, să țină minte bine, că revine! (foto de pe google, click pe ea)

Povestea porumbelului din fereastra de lemn cu sticlă de culoarea unei pietre pe care o port în buzunar, de culoarea ochilor tăi mari. Cine a permis porumbelului să îmi răpească iluzia unicității? Toamna să nu zbori!

Pe stâncile ființei tale se întrezărește lipsa apei. Din porii stâncii ce îți formează pieptul, au țâșnit formațiuni de cascadă fără apă, iar sunetul apei ce ar fi căzut, m-a adormit cu ochii deschişi. Toamna aripile cad precum frunzele o fac, desprinzându-și zborul din palmele arborilor zgribuliți. N-aș încerca să zbor toamna!

AlexMuntean-Biertan-Sibiu (6)

Toamna este o istorie. Cine o consemnează, să țină minte bine, se repetă! (foto de pe google, click pe ea)

Toamna porumbelul a renăscut. Pictura monocromă a frunzelor moarte ce au îmbrățișat griul în cădere au făcut din toamnă o pensulă fără culori ce preschimbă totul în frig. Nu zbura după un porumbel cu ochi de sticlă, te vei tăia în inima lui înghețată. Dacă ai fi știut că porumbeii albi pot citi, ai fi lovit pământul cu palma ta ca să ne desparți inimile, dar nu ai știut. Eu nu aș încerca să zbor în niciun anotimp sau neanotimp.

Aș vrea să salvez porumbelul de chinul de a crede că de el ai vrut să te separi. Porumbelul alb revine mereu, pătat de roșul despărțirii. Când dorești să îl vindeci, zboară! Lasă-l și revine când obosește. Toamna nu se vindecă porumbei!

AlexMuntean-Biertan-Sibiu (3)

Toamna este o porumbiță rănită de . Cine o mângăie, să o ducă în casă, să îi vorbească despre revenire! (foto de pe google, click pe ea)

Departele tău mă doare. Toamna mă doare! Frunza ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

PS: Se pare ca am ajuns la articolul 500. Ce nebunie, ca toamna. Cât de des mi-am spus că nu mai scriu…

13 gânduri despre „Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

  1. creative99mind august 29, 2015 la 22:55 Reply

    Chiar mă întrebam cum e toamna la tine…acum am aflat…

    • Cosmisian august 29, 2015 la 22:57 Reply

      Ai citit cele două articole despre toamnă publicate recent? Are mai multe culori, dar Toamna mi-a promis că an de an, la rând, mi le va picta pe jocul nopții în care voi scrie.

      • creative99mind august 29, 2015 la 23:02 Reply

        Acum recuperam conștiincios… 🙂 Mă întorc întotdeauna la tine, chiar dacă mai rătăcesc uneori…

        • Cosmisian august 29, 2015 la 23:05 Reply

          Sunt sigur că ai tu motivele tale. Eu par static, de asta mă regăsesti. E bine că ai plecări și reveniri, progresezi dincolo de anotimpuri. Iar eu, eu sunt aici… rătăcește-mi-te cu încredere!

  2. Cosmisian august 29, 2015 la 00:40 Reply

    Reblogged this on Cosmisian's Blog – Ganduri Neinfinite and commented:

    Eu toamna reblog!

  3. Mélanie noiembrie 5, 2014 la 09:36 Reply

    nu amâna si nu renunta la dorinta de-a zbura – în orice anotimp… am „zburat” de câteva ori în aceasta toamna si voi zbura din nou la sfârsitu’ lunii… 🙂 amicale gânduri si-un zbor lin spre orice destinatie… tone de inspiratie si numa’ bine, Mélanie

    • Cosmisian noiembrie 5, 2014 la 12:34 Reply

      Toamna zboara, eu nu zbor. Eu imi scriu aripi pe moment, aripi care nu cad, din folie transparenta, cat sa incurc privitorul care nu va stii ce imi da portanta. 🙂 Multumesc pentru vizita.

  4. Diana octombrie 21, 2014 la 17:10 Reply

    Ce as mai citi daca nu ai mai scrie asa frumos?

    • Cosmisian octombrie 21, 2014 la 17:24 Reply

      Probabil ceva care ar fi scris mai putin frumos? 🙂 Cine stie, eu am scris toamna, atat, toamna.

      • Diana octombrie 21, 2014 la 20:10 Reply

        There would be no fun in that 🙂

        • Cosmisian octombrie 21, 2014 la 21:05 Reply

          Haide Diana ca am scris cu frunzele-mi in cadere.

          • Diana octombrie 21, 2014 la 23:20 Reply

            Sorry?

            • Cosmisian noiembrie 3, 2014 la 10:06 Reply

              Nu e cu parere de rau. Char si azi am adunat frunze de porumbel alb pentru toata iarna. Unii canta maiestuos din frunze, eu scriu cu frunze de porumbel.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: