Parcul Salcâmilor

Apa vibra în pătratele imaginare ce stăteau în îmbrățișarea asfaltului fumuriu de pe aleea ce contura în pitoresc Parcul Salcâmilor. Veneam zilnic aici doar pentru a-mi hrăni gândul că exilul meu este o nefericire pentru sistemul rațional de gândire a multor indivizi de dincolo de granița lumilor străjuite de parfumul salcâmilor. Anul acesta au înflorit de două ori, iar creta cu care un trecător a trasat oglindirea stătea nemișcată. Pentru mine, exilul reprezintă cea mai puternică dovadă că uitarea este forma prezentă a trecutului fără a te conține.

Dacă dorm pe patul de sus, de unde știu eu să nu cad din pat și să zdrobesc rosturile lipite ale parchetului? Orice întrebare aș avea referitoare la căderea liberă din patul supraetajat, știu că nu va primi deloc răspuns. Am luat ceașca din ceramică și am băut ceaiul dintr-o singură înghițitură, apoi am lovit tavanul cu ea, pentru a-mi face candelabru cu frunze de ceai verde și toartă din ceramică ieftină. Părea drăguț, astfel că i-am dat și nume.

Când dorești să scapi de cineva, îl încurajezi să face ce știi tu mai bine, dar lui îi este aproape imposibil. Apoi, în încurajezi și îl determini să creadă în talentul pe care doar trebuie să îl netezească. Pe mine m-a încurajat (cineva) să desenez pentru postările mele, astfel că, în această seară am luat o pagină pe care fusese consolidată o masă mare de alb și mă uitam la ea. Așteptam să îmi vină o idee. Un bărbat în ținută monocromă stătea așezat cu un cot pe genunchi și o bască așezată pe urechi, apoi a decupat din grosimea paginii o scăriță în formă de zigzag, a așezat-o aproape de pieptul meu. Am realizat că nebunia mă cuprinsese, că doar nu te aștepți la un om netalentat în ale desenului să poată ține personajele lui doar pe hârtie. Când am încercat să îi șterg 3d-ul, s-a făcut una cu pagina. I-am făcut o ușă simplă, în caz că doreşte să revină.

0

Sursa foto – google

Adesea, poveștile fantastice au un final comun – el sau ea se sacrifică pentru cauza poveștii. Am stat și am urmărit finalul multor povești și m-am întrebat de ce este prezent sacrificiul, când nici măcar nu era necesar. O meduză s-a încâlcit în propriile-i tentacule când s-a apucat să le numere.

M-am ridicat de pe banca din parc și am plecat.

4 gânduri despre „Parcul Salcâmilor

  1. ane August 18, 2014 la 19:34 Reply

    Esti cam dur in exprimare, cineva te-a enervat 🙂

    • Cosmisian August 18, 2014 la 19:50 Reply

      Asa pare, dar am vrut sa zapacesc cuvintele, un pic, doi pici, pitici, piticuti, micuti de picuri 🙂

      • ane August 18, 2014 la 19:54 Reply

        …nu pare ce spui tu, dar sa zicem ca ai „zapacit cuvintele” :)))) desi, nu ai dreptul!

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: