Goblen

1662 – Franța – Goblenul are două părți

Monsieur Jean-Baptiste Colbert, unul dintre cei mai însemnați oameni de Stat ai Franței s-a născut în 1619, într-o dimineață cu vânt răcoros, și tot astfel și-a văzut de drum spre un alt meleag decât cel al lui Ludovic al XIV-lea, în 1683. La naștere, moașele l-au învelit într-o pânză de in subțire, poate ca să nu se sperie băiatul de lumea în care s-a născut, sau pentru un motiv necunoscut nouă. Încă. Când au pregătit vasul poleit cu argint pentru prima sa îmbăiere, au observat cu uimire faptul că pânza nu absorbise lichidul ce l-a protejat pe micuț în pântecul mamei sale, iar pata de pe pânză era mai curând imaginea unui castel în două-trei culori. Teama ca nu cumva acest incident să aducă asupra lor stigmă, religioasă mai cu seamă, i-a făcut pe toți să cadă într-un pact al tăcerii.

Micuțul Jean-Baptiste a crescut alături de cei doi frați ai săi în spiritul vremii, nu de puține ori în proximitatea funcționarilor statului Francez, asltfel că nu ne este greu să înțelegem de unde și-a creionat interesul pentru discuțiile nepermise unui puști de 11 ani. Dar, înclinația sa pentru administrare l-a adus pe scena politică destul de devreme în cariera sa. În materie de economie, nimic nu îi scăpa din vedere, până într-acolo că circula un zvon că ar cunoaște numărul copacilor în toată Franța vremii lui. 

Că anumite preocupări avute de monsierimea sa ar sta bine azi pe frontispiciul emblematic al luptei pentru mai bine a românilor, spre exemplu, e monedă de aur dintr-o colecție pierdută în istorie. Am cere prea mult ca la originea decizilor economice să fim putini mercantili. Acest lucru îmi amintește de un comerciant care fără să realizeze prețul la care cumpăra un alt om al vremii, a înaintat un preț mai mic decât cel pe care îl aștepta Gobelin, păcălindu-se singur. Nu aș spune că ai vremii noastre nu cunosc prețul pânzei de in imaculat al comorilor din țara aceasta, dar poate că au învățat să îi dea un preț mai mic, că doar nu din de-al lor dădeau.

Familia lui Gobelin s-a distins în acea vreme prin arta cu care nuanțau pânza, colorând-o după placul inimii lor, dar și după al banilor celor avuți. Arta în mâinile unor oameni perseverenți devine îmbrodată în însăși cultura umană, ce avea să fie preluată de Colbert în 1662, transformând-o într-o manufactură regală, apropiață de aspectul tapiseriilor.

Și stau de mă gândesc acum, un om de Stat precum Colbert, să fie preocupat de broderie manufacturată în Curtea Regală? El, cel care a favorizat dezvoltarea industriei și comerțului? Colbert, ne încurci, ne faci să credem că au existat oameni de Stat care au luat măsuri efective pentru dezvoltarea industriei, care au reorganizat nu doar finanțele, ci și justiția, ca să nu cadă omul din ordonanță în ordonanță, că, vezi tu, acolo unde e ban la stat, o mână trebuie să fie pe el, iar cealaltă pe justiție. Dar, ca să nu mă acuze cineva că am uitat de subiectul de azi, din lectura efectuată la o lună dilatată și un câine obraznic ce se certa cu ea, aș vrea să îl provoc pe Colbert să îmi explice cum de și-a permis să considere că un om de stat poate să reorganizeze și finanțele și justiția (ce coabitare!) în timp ce mai e și protector al artelor și științelor. Ce rău i-ar fi stat azi oriunde in Europa. Nu ar fi avut prea multă susținere politică în zilele noastre. Iar am uitat de goblen…

goblenul.com

GOBLEN (Sursa foto: http://www.goblenul.com)

Se ia un pic, doi de imaginație și se desenează o hartă, una fictivă spre exemplu, a unei țări care nu există pe pământ, i se definesc culorile ca mai apoi să se imprime pe o pânză oglindirea. Pas cu pas, se folosesc fire de ață de diverse culori, în proporții calculate, până  ce pânza devine o hartă vie, aproape împletită. La final se pregătesc materialele pentru ca noi, cei din zilele noastre să repetăm minunea goblenului. E bine de știut faptul că un goblen are două părți. Nu voi încerca să detaliez procesul, doar spun că fiecare din cei care lucrează goblen, își învață propriul drum spre un final asemănator cu al oricăruia. Ce am observat eu însă, este că, dacă privești goblenul din partea greșită, vei rata complet ideea. Mă opresc ca să nu deșir conceptul.

PS: Orice asemănare cu vreo… sau vreun…, e pur imaginară, e de fapt partea din spate a goblenului. Personajele denumite Colbert si Gobelin au existat și au fost extraordinare în timpul lor, deși, recunosc, că am mai alterat și eu jocul cu ațele, că nu degeaba se spune că trasul de sfoară…

Cosmisian, Timișoara

4 gânduri despre „Goblen

  1. Mélanie August 17, 2014 la 19:05 Reply

    Textele tale-mi reamintesc de genialu’ Boris Vian… I’m serious.
    * * *
    @”Personajele denumite Colbert si Gobelin au existat…” – absolut, precum si Jean-Baptiste aka Ioan-Botezatoru’… 🙂

    • Cosmisian August 17, 2014 la 19:19 Reply

      Doamna Melanie, ma bucura sa imi comparati scrierile cu cele ale lui Boris Vian. Eu m-as descrie in termeni mult mai simpli, nu sunt multe de spus despre mine.

      • Mélanie August 27, 2014 la 11:03 Reply

        fara „doamna”, va rog Monsieur Cosmisian, O.K. Merci d’avance! 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: