Știu că…

Știu cădormi

Ştiu că dormi, aşa e cu mine, somnul parcă ia forma unei umbre pe perete, care sperie orice dorinţa de visat. Dar, somnul şi nesomnul au luat liftul şi au zburat prin apele tulburate de acidul dintr-o sticlă de apă carbogazoasă cu iz de aromă perfect artificială a gustului natural de măr verde. Şi tu? Tu te-ai rotit în bulele de aer condiţionat în timp ce pe mine mă împingeai sub birou. Ce puteam face sub birou? Am aranjat firele de la diversele aparate electronice, le-am cântărit şi le-am prins cu o curea de suspendare, aşa cum sunt suspendate şi deciziile importante din viaţă.

Ştiu că nu mai visezi spre mine, că nesomnul este mai preţios decât visatul cu formă de frunză palmată. M-am lăsat dus de tine până să cred că frunzele pe care mi le îndesai în ochi îmi creşteau din ei. Dar, erau tufe de nu mă uita, prinse de pleoapele mele cu spini în formă de fermoar. Până la urmă, mi-am dat seama că nu sunt un pom, ci doar muzica pe care o privighetoare răguşită o îngână dimineaţa în ciuda cucului.

sora mica a soarelui

sora mica a soarelui (sursa foto: google)

Ştiu că dimineţile nu mă mai vezi în umbre neluminate şi forme de suflet. Când făceai asta, de fapt mă amăgeai ca să cred că sunt prezent peste tot pe unde umbli tu, că mă iubeşti cu o dragoste dincolo de lumile în care te simţeai încorsetată. Acum însă, te-ai regăsit în lumea singurătăţii tale, pe care o numeşti legătură liberă. Poţi declara orice, că azi nu mai cred decât trecutul, care a rămas în urmă, acolo unde tu nu mai eşti. Mi-am înmuiat un deget în culorile unui curcubeu invizibil şi am scris cu el cât de mult îmi lipseşti.

Spui că forma sufletului tău este o copie xerox a sufletului meu. Ehei, am luat şi eu o scanare a lui şi am verificat conturul nemărginirii şi am oftat, tu chiar credeai că poţi să vinzi alte lumi învelite în ciocolată menajeră, pe rafturi bio. Am reuşit cu greu să-mi scot ciocolată din păr, iar când am deschis ochii, m-a luat cu ameţeală să realizez că sunt într-o coajă de portocală stoarsă şi ea de orice pulpă.

M-am trezit că vorbesc singur şi am ripostat. Era de aşteptat să îmi fie neascultată, ceea ce nu m-a făcut să înţeleg un lucru. De ce toţi îmi aud tăcerea şi o interpretează mai bine decât cuvintele pe care eu le credeam deştepte?

2 gânduri despre „Știu că…

  1. OrhiKamyDeea August 9, 2014 la 20:05 Reply

    Poate pentru ca toti iti aud doar tacerea din spatele cuvintelor interpretabile si nu aud cuvintele inteligente pe care le rostesti in tacere 😉
    Dar ,, Stiu,, e relativ, in cele mai multe dintre cazuri. 🙂

    • Cosmisian August 11, 2014 la 23:55 Reply

      Sunt ganduri, adesea exprimate in tacere. Dar, ma bucur cand fiecare cititor picteaza ce am scris cu propria-i interpretare. Multumesc ca ma citesti!

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: