Povestea melcului zburător – 13- Fetita Lunii

Povestea melcului zburător – 13- Fetita Lunii

 

Un melc zburător și-o fată iubitoare, o poveste ce depășește a întregii familii așteptare. Dimineața s-a grăbit să gâdile chipurile smotocite de somn și visare, pentru că astăzi lumilor misterioase urma să li se ofere un cadou nebănuit direct de la Soare.

M-am trezit și am pregătit cafea. Andra dormea strânsă la pieptul Amaliei și involuntar mi s-au umezit ochii. Am plecat repede în bucătărie să pregătesc micul dejun și mult așteptata cafea. Multă și tare. Gândurile îmi circulau prin minte mai repede decât trenurile într-o dimineață aglomerată, iar faptul că Amalia dormise împreună cu noi, că Andra o invitase să doarmă împreună cu ea…

– Deșteptarea fetelor, am pregătit un mic dejun fabulos, mai ca în povești!

– Ei da, mai ca în povești nu se poate, nu are cum. Ce, ai pregătit ciupercuțe albe ca un bulgăraș de zăpadă cu ulei de măsline și mentă lângă? A spus Andra, privind spre masa bogată în speranța că tăticuțul ei nu a pregătit o asemenea delicatese albă.

– Ama! Și tu crezi că nu e satisfăcător micul meu dejun? Că, deschid ferestrele și chem toate păsările din lume să mănânce în locul vostru.

– Tăticule, am visat că Amalia vrea să fie mama mea. Chiar ar fi frumos să mă ducă ea azi în oraș. Dacă vrei, poți să vii și tu, dar e ziua fetelor. Azi vreau să merg la Kids On Shore, vrei să vii și tu? Mai ales că eu nu am bani.

Era atât de nostimă, dar m-a cam pus într-o lumină dificilă cu Amalia. Până la urmă am plecat împreuna spre Kids On Shore, unde am petrecut multe ore. Andra, neobosită ca întotdeauna, a alergat de la joc la joc, fericită, se pare, că eram toți trei împreună. Am privit-o pe Ama în ochi. Erau calzi, mari, atât de familiari, dar parcă niciodată nu au trădat atât de multă vulnerabilitate în fața privirii mele pătrunzătoare ca astăzi.

– Ama, tu crezi că noi doi am putea… știi tu? Am îndrăznit să întreb, sfios, nesigur pe reacția ei.

În timp ce noi ne bucuram de timpul petrecut împreună, de afară au venit câțiva tineri pentru a ne anunța entuziasmați faptul că eram pe punctul de a asista la o eclipsă totală de soare. Cerul se întunecase la miezul zilei, temperatura scăzuse destul de tare, fapt remarcat de toți. Soarele părea să cedeze tot mai mult teren lunii. Eclipsă totală. Era prima eclipsă a Andrei, iar eu am fost atât de nepregătit. În apropierea noastră s-au zgribulit mai mulți turiști, iar un bătrânel a observat faptul că eram nepregătiți și a venit să ne ofere trei perechi de ochelari speciali pentru eclipsă. Nu au fost scumpi.

Departe, pe partea Lunii pe care noi nu o puteam vedea, scena nu era deloc la fel. Xandria a privit în ochii Lunii, care era dincolo de ea însăși de strălucire. Cine ar fi crezut că puful de păpădie se va simți atât de acasă în îmbrățișarea Lunii? Se priveau îndelung, parcă așteptând ca una dintre ele să spună ceva. Însă Mulfi, privindu-și aripile neobosite de plutire către Lună, sare brusc de pe scaunul său luminos și exclamă:

– Xandria, ești argintie ca lumina, încântătoare ca iubirea ce ți-o port. Te văd atât de fericită aici încât să-ți ascund secretul aripilor mele de melc zburător ar fi nedrept.


Eu: Ai văzut? Un melc cu aripioare!

Andra: Cum să existe așa ceva?

Eu: Dar, de casă zburătoare ai auzit?

Andra: Păi din povești, da…

Eu: Dacă există casă zburătoare, cum melcul are și el una în spate, de ce să nu aibă o casă zburătoare și el?!


Știa. Bănuia. Spera să fie adevărat că melcul ei zburător o iubește. Apoi, când să spună ce credea, deodată Luna tresare, că nu departe de privirea noastră, apare lent dar sigur, mândrul Soare. Aprins de-atâta așteptare, cu brațele deschise strigă fără să trădeze vreo umbră de răbdare:

– Lună! Lună! Te văd din nou de-aproape, te simt, îți simt iubirea cum pulsează, mă strânge sufletul de dragul tău. Dar, ce sunt creaturile astea micuțe pe care le tratezi atât de bine? Un melc cu aripi și-o păpădie? Îmi spui că zvonul ce ne-apropie este trasat aici de-un melc și-o păpădie? Dar, cum se poate întâmpla ca două ființe mititele, ei bine, un pic mai mari, ființe pământene observ, să ne devină comoara ce ne permite inima să ne-o oferim, azi, acum? Aș vrea!

E clar c-ați înțeles că dragostea Aprinsului cu brațele-i de foc în fața tuturor urma să fie exprimată printr-un inel marcat de păpădie și praful de pe-o stea.

– Iubite Soare cald cu inima în clocot, aș vrea, de câte ori dorești să-ți spun, aș vrea să-ți fiu soția, perechea ta! Aș vrea!

S-au prins cu razele de umeri, Soarele pe chip o atingea, apoi se-ntoarse către Xandria, pentru a o-mbrățișa.

– Fetiță dragă, produsă de speranță, eu mi-am dorit o nuntă de mii de ani, dar să m-apropii de iubita mea, nu, nu-nțelegeam de ce nu se putea. Am încercat în orice fel, găsește-mi unul să-ți confirm că nici acela nu m-a ajutat s-ajung la nunta mea. Dar, când am auzit că pe pământ există o prințesă între flori, o păpădie prețioasă chiar, nu ai idee cât de mult m-am străduit s-o trag spre Lună, să ne-mplinească mult prea prețioasa dorință, da!

Puteai citi pe chipul Xandriei că laudele soarelui, pe drept o încălzeau. Pe loc au adunat întreaga galaxie și-au celebrat o nuntă uluitoare, dintre un Soare si o Lună, e minunat, e chiar exact așa.

După ce petrecerea s-a prins și vremea Soarelui să-și pregăteacă speechul veni, să-i ceară mâna luni, să-i fie iubitoare ca o stea, Luna l-a privit și-a spus destul de oficial că Xandria este fiica ei, și-ar vrea să stea.

Bucuria Soarelul a fost atât de mare încât a răzbătut spre lume, formând o strălucire de diamant, pe eclipsarea sa. O luă pe Lună și-i spune că ar vrea ca păpădia să fie fiică chiar și lui, că dacă Luna se mărită,  e drept ca orice fiu sau fiică, de drept să fie și ai lui ar vrea.

Depsre nunta lor vă voi scrie cu o altă ocazie. Dar, trebuie să vă spun că păpădia a devenit lumina argintie pe care-o vezi pe lună și-ți dă impresia că este-o stea.


Cosmisian, iulie 2014

Continuă cu ultimele două părți!


 

3 gânduri despre „Povestea melcului zburător – 13- Fetita Lunii

  1. iluminisme Iulie 15, 2014 la 22:49 Reply

    astept si urmatoarele parti 🙂

    • Cosmisian Iulie 15, 2014 la 23:26 Reply

      Tu astepti si urmatoarele parti 🙂 iar eu risc sa depasesc din nou numarul capitolelor propuse. Am inceput cu cateva si pare ca 15 nu e tot. I-am urmarit si astazi pe partenerii povestii mele. Sunt draguti chiar ;))

      • iluminisme Iulie 16, 2014 la 13:17 Reply

        🙂 multumesc pentru colectia de cuvinte 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: