Chiar dacă… n-o mai vezi…

Chiar dacă… n-o mai vezi…

Domnişoara mea, nu… X.

Ştiam că vei reacţiona la scrisoarea mea. Nu atât de repede, dar mă bucur că în toată nebunia, ai scris ce ai scris.
Cum aş putea oare să regret, când pentru mine nebunia nu a încetat, mă trezesc dimineaţă de dimineaţă cu aceeaşi dorinţă de a te simţi măcar o clipă? De fapt, nu regret decât că în loc să ne ajustăm, cum am spus noi cândva, ai ales să te retragi în loc să vorbeşti cu mine. Tu însăţi ai spus că atunci când va trece tensiunea iubirii, vom rămâne amici. Însă, ai ales altfel…
Dacă tu ai ştii cum te port eu în inima mea zilnic…, dacă tu ai ştii cât de departe eşti tu de orice altă persoană…
Scrisoarea ta precedentă a fost una care a aruncat povestea în dispreţ ca şi când să nutreşti o astfel de prietenie aparte, e o prostie. Reciteşte, că eu sigur am citit scrisoarea ta de 15 ori.
Domnişoară, îţi doresc bine. Îţi doresc o viaţă frumoasă şi fericită. Cariera e ok, dar şi ea e pasageră. Valorile noastre trebuie să fie întotdeauna mai înalte decât efemerul de talie mică.
Nu ştiu ce va fi, dacă vei avea inima să rămânem prieteni. Eu, am! Nu te voi condamna niciodată dacă vei urma drumul pe care l-ai ales deja de mult, în ce ne priveşte, bineînţeles.
Dar, nici tu nu vei putea vreodată să mă faci să nu mai fiu îndrăgostit de tine. Îmi sunt de ajuns 2 paragrafe din ce ne scriam şi sunt cu inima aprinsă.
Prefer să nu mai scriu ce simt, întrucât nu am decât teama că vei dispreţui ce simt.
Sper să îmi spui când te căsătoreşti, sper să îmi spui când vei avea copii, sper să îmi spui când au primii dinţişori, când vor merge singuri în picioare, sper că voi rămâne în inima ta aşa cum ai menţionat:

EU, nu regret că te-am cunoscut, PE MINE, m-a onorat orice cuvânt venit de la tine şi o să păstrez până voi avea capul argintat, în mintea mea alambicată, imaginea ta şi sufletul tău. Deci, EU NU REGRET NIMIC, NUMAI CĂ NU POT MERGE MAI DEPARTE. Tot ce am trăit a fost minunat şi nimeni, nici chiar tu nu vei putea să îmi iei acele discuţii nebuneşti. Dacă le regreţi, pierderea este a ta nu a mea. Pupici, domnişoara ta, nu… X

Nici eu nu regret, dar sigur nu mai știu ce să cred.
Cu aceeaşi preţuire, domnişorul tău!

26 iunie 

(Nota: Rog sa nu interpreteze nimeni ce scriu!)

12 gânduri despre „Chiar dacă… n-o mai vezi…

  1. Bursucel Iunie 9, 2014 la 23:31 Reply

    Frumoasă Scrisoare – tristă-mi pare, dar plină de sensibilitate… 🙂

    • Cosmisian Iunie 9, 2014 la 23:36 Reply

      Scrisorile astea provin dintr-o cutie gasita de mine. Am spus candva ca le voi publica, dar e posibil sa ma trezesc cu autorii pe cap. Poate iubirea lor ma va face sa platesc drepturi de autor:)

      • Bursucel Iunie 9, 2014 la 23:41 Reply

        Neee, Iubirea e generoasă și îngăduitoare! Iar cei prinși în mrejele Ei nu cer parale. 😉

        • Cosmisian Iunie 9, 2014 la 23:44 Reply

          Cand voi avea timp, voi mai scotoci prin cutia respectiva. Unele mi se par prea personale. Dar, imi plac scrisorile. Stiu ca multi scriu si arunca pagina, apoi scriu din nou… la final, ai cuvinte filtrate de dor, de pasiune, de dorinta de a incalzi inima celuilalt…

          • Bursucel Iunie 9, 2014 la 23:53 Reply

            Mie îmi plăceau Scrisorile… mirosul de cerneală, mirosul hârtiei… Păcat că obiceiul trimiterii Epistolelor s-a pierdut în vârtejul Progresului tehnic. Pentru că un e-mail e inodor, deh…

            • Cosmisian Iunie 9, 2014 la 23:58 Reply

              Intr-adevar. Scriem tot mai putin, chiar ne este dificil sa ne formulam gandurile… Dar, aici as spune ca e ciudata lumea de azi. Am vazut patreu adolescenti cu telefoanele in mana. Erau prieteni buni, altfel nu ieseau in parc impreuna… dar, stateau de vorba pe net cu alti amici de-ai lor. E foarte posibil ca atunci cand se vor intalnii cu aceia cu care au vorbit pe net sa foloseasca telefonul pentru a vorbi cu cei cu care iesisera in parc… sa vina la noi sa ii invatam mirosul cernelei…

              • Bursucel Iunie 10, 2014 la 00:07 Reply

                Nu mă miră ce citesc… e un trend modul ăsta de comunicare. Comoditatea, bat-o vina! :mrgreen:

                • Cosmisian Iunie 10, 2014 la 00:14

                  Destul de bolnav si superficial…

                • Bursucel Iunie 10, 2014 la 00:19

                  … destul de trist, luând în considerare că asta e Direcția ce se vrea a fi impusă… impersonalizarea interacțiunii umane, uniformizarea…
                  Ești norocos că ai ținut în mână Scrisoarea asta – i-ai văzut așezarea în pagină, ezitarea sau fermitatea în a încondeia caracterele… Scrisul reflectă la drept vorbind personalitatea individului.

                • Cosmisian Iunie 10, 2014 la 00:33

                  Corect. Azi ai putea deduce din scris: Generatia Times New Rmana abreviata 🙂

  2. zambetszel Iunie 6, 2014 la 18:01 Reply

    Nu am cuvinte pentru ceea ce am citit mai sus, dar m-am gandit ca ar fi frumos sa-ti las o poezie scrisa de mine cu ceva timp in urma inspirata de aceeasi melodie.

    Chiar daca
    de Dav Di

    Chiar daca cerul e acoperiat de nori,
    Chiar daca tu nu-l vei mai vedea in zori,
    Chiar daca te simti ca o frunza-n vant,
    Plutesti si uiti in acelasi timp…

    Chiar daca el nu o sa mai rasara,
    Chiar daca mierea se preschimba-n sare,
    Chiar daca n-o sa mai fie langa tine,
    Invata sa uiti ca inca-ti pasa!

    • Cosmisian Iunie 6, 2014 la 18:05 Reply

      Foarte frumoase versurile scrise de tine. Invata sa uiti ca inca iti pasa 🙂 Iubirea asta mare!

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: