Lumina scursă pe podea

Lumina scursă pe podea

 

incandescent-light-bulb-fire-simple

Sursa foto: Camera cu geam spart – Google

Ai trecut pe lângă geamul meu şi, văzând că nu e lumină, ai aruncat un bec în cameră prin spărtura din geamul meu. Eram pe podea, număram clipele de când te-am chemat şi până ai venit. Becul s-a lovit de braţul de lemn al canapelei şi s-a aprins. Am deschis şi eu ochii, pentru că număram minutele de pe jos în gând. Ochii nu ţi i-am văzut, nu ştiu cum reuşeşti să te apropii de mine cu spatele, fără a mă privi în ochi. Te temi de ai mei, te temi că m-aş teme de ai tăi?

Am adunat becul spart de pe jos, apoi am adus un mop să spăl lumina ce s-a scurs pe podea. Era lumină peste tot.
O vioară a căzut de pe masă, lovind podeau cu tot corpul ei ce se dezîntregea în faţa ochilor tăi ascunşi. S-a spart. Lamelele parchetului s-au făcut rumeguş amestecat cu lumină şi note muzicale. Ciupiturile rămase pe coardele viorii relaxate acum se chinuiau să producă note întregi. Păreau țipete ale dorinței de autodepăşire. Te-ai întrebat de ce vioara se sprijină sub bărbia celui ce o susține?

Ți-am auzit vocea. Gâjâitul ei era aromat. Nu l-aș fi remarcat dacă nu te-aș fi simțit în unduirea respirației tale. Ești tot cu spatele, te cunosc dar nu te-am văzut, te simt dar nu te-am atins. Libertatea pe care mi-am însușit-o m-a limitat. Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint (vezi PS: ). Am văzut o masă plină de cărți. Am căutat la cuprins și era vorba despre tine, dar nu există niciun autor. Poate dragostea ce ți-o port nu are pagină cu drepturi de autor.

Am simțit o arsură în dreptul inimii. O am de atunci și continuă să te ardă în mine. Zilele care trec doar lasă loc de mai mult foc. Pe tine te mai deranjează stomacul? Cred că te-ai vindecat de mult. Focul nu este o boală, dar stomacul tău suferea de o boală pasageră. Greșesc? Niciodată nu ai infirmat. Folia de medicamente acoperea crestăturile din palmele tale sărutate. Vindecarea ta a pornit de la o simplă alegere. Ai ales să nu mai fi tu însăți. Cuprinde-mi focul și te vei regăsi.

Mai ai multe să îmi spui. Ce nu ajunge la mine te va face să vezi în pașii tăi de la bătrânețe singurătate. E soarta iubirii nemărturisite sau părăsite. Lumile noastre sunt atât de diferite. Am luat filamentul becului spart și l-am aruncat în cântecul minunii că ești. Cine ar fi cules lumina din paharul trandafirilor cu brațe?
Am o vârstă înaintată. Ți-am spus că te voi iubi toată viața mea.

M-am stins pentru lumea în care mă puteai iubi. În cealaltă cameră sunt toate scenariile de viitor pe care le-am fi putut trăi împreună. Casa îți aparține. Cheia este dintotdeauna la tine. Unde? Îți amintești cristalul pe care ți l-am dat când te-am lăsat să pleci? El era cheia. O aveai la tine în tot acest timp.

Mai știi unde ești?


PS: Am observat abia dimineaţă că dacă scriu noaptea când ceaţa îmi stă aşezată pe ochi cum norii pe gâtul muntelui, topica mă trădează. Părea că am fost eliberat dintr-un labirint, dar eu am intenţionat un joc de cuvinte menit să transmită faptul că eliberarea din aşteptare m-a condus în mijlocul unui labirint unde am găsit cărţi scrise despre ea. Of mie.
Cum am scris: “Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint.”
Aşa am gândit: “Mă simt ca un prizonier al iubirii după o viață de așteptare, eliberat în mijlocul unui labirint.”

 

27 de gânduri despre „Lumina scursă pe podea

  1. […] Via: Ganduri neinfinite. […]

    • Cosmisian Iulie 13, 2015 la 20:58 Reply

      Da. Nu e tarziu sa vezi ca tarziu am observat regloguirea 🙂 Cum timpul nu stie sa isi numere clipele, ca ar fi o contradictie in raze de lumina… Un timp ce isi cronometreaza timpul…
      Multumesc!

  2. ane Mai 18, 2014 la 16:21 Reply

    „Cheia este dintotdeauna la tine. Unde? Îți amintești cristalul pe care ți l-am dat când te-am lăsat să pleci? El era cheia. O aveai la tine în tot acest timp.
    Mai știi unde ești?”
    Re: Cuvintele au forma pe care o vrea sufletul, gratie talentului din dotare. 🙂

    • Cosmisian Mai 18, 2014 la 18:42 Reply

      Cuvantul este dotat cu sensuri multiple. De il apuci de radacina, realizezi ca este etimologul de serviciu. Ce imi place la cuvant, spre deosebire de sunet, este ca el ajunge sa transmita atat de multe sensuri. Sunt uimit cateodata din comentarii ca raspunsul unora este atat de diferit de ce am gandit eu cand am scris. Ei au dreptate.
      Iti ilustrez ceva din ce am scris eu. Am observat abia dimineaţă că dacă scriu noaptea când ceaţa îmi stă aşezată pe ochi cum norii pe gâtul muntelui, topica mă trădează.Parea ca am fost eliberat dintr-un labirint, dar eu am intentionat un joc de cuvinte menit sa transmita faptul ca eliberarea din asteptare m-a condus in mijlocul unui labirint unde am gasit carti scrise despre ea. Of mie.
      Cum am scris: „Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint.”
      Asa am gandit: „Mă simt ca un prizonier al iubirii după o viață de așteptare, eliberat în mijlocul unui labirint.”

      • ane Mai 18, 2014 la 21:18 Reply

        Da unele cuvintele au mai multe sensuri, mie îmi place mai mult sunetul .. :). Mintea mea e mai lenta la ceas târziu, emisfera stânga cea responsabila cu procesarea limbajului, e dusa aiurea. :)) e bine ca mai putem zâmbi. Seara faina!

        • Cosmisian Mai 18, 2014 la 21:34 Reply

          Uite ca vorbesc. Ma inregistrez in loc sa scriu…
          Somn linistitor!

  3. darianai Mai 18, 2014 la 11:54 Reply

    „Timpul este lumină ,dar lumina!Ce este lumina? „

    • Cosmisian Mai 18, 2014 la 18:32 Reply

      In contextul meu doar, lumina echivaleaza prezentei intiparita adanc in interiorul inimii mele, o prezenta calda, luminoasa si cu totul iesita din comun. Lumina unui bec este, in mod normal continuta in acesta, pe cand in inima mea, becul isi are o existenta complet diferita. Chiar si pentru el este mai bine.

      • darianai Mai 18, 2014 la 22:02 Reply

        Cred că și Nichita a zâmbit la răspunsul tău.

  4. illusion Mai 18, 2014 la 10:58 Reply

    Cât de frumos, Cosmin keep up the good work ❤

    • Cosmisian Mai 18, 2014 la 11:09 Reply

      Sa tot spal lumini de pe podea? Sa o astept desi nu vad de ova mai interesa? Sa iau vioara de jos si sa o pun sa cante iar?

      • illusion Mai 18, 2014 la 11:13 Reply

        1. Nu, lasa podelele – cred că deja stralucesc, si, in plus lumina nu e murdarie :p 2. O va interesa, cand va vedea ca o tot astepti se va simti flatata. 3. De ce nu, nu-ti place muzica de vioara?

        • Cosmisian Mai 18, 2014 la 11:29 Reply

          A fost o eruptie spontana de ganduri 🙂

          • illusion Mai 18, 2014 la 14:43 Reply

            😀 o eruptie frumoasa

            • Cosmisian Mai 18, 2014 la 18:33 Reply

              Uf… aseara am vrut sa erup. Faceam si o pauza pentru melciada, cat se schimba decorul… Asta e, apar elemente noi, personaje noi, situatii noi…

              • illusion Mai 18, 2014 la 18:56 Reply

                Uuuuuuuuuuuuuuuuu cant’t wait 😀 oricum foarte fain textul!

                • Cosmisian Mai 18, 2014 la 18:59

                  Ma bucur ca iti place. In seara asta voi reincepe sa postez povestea melcului. Am vrut sa nu va obosesc cu el, ca poate v-ati fi gandit sa il mancati! ;))

                • illusion Mai 18, 2014 la 19:00

                  Nuuu, eu nu mănânc melci, dar de citit poveşti – oricând!

                • Cosmisian Mai 18, 2014 la 19:02

                  In seara asta sigur vei citi despre zborul spre luna.

                • illusion Mai 18, 2014 la 19:25

                  Sau mâine dimineaţă

                • Cosmisian Mai 18, 2014 la 19:35

                  Sau, dimineata!

                • illusion Mai 18, 2014 la 19:36

                  :p

  5. Elena Mai 18, 2014 la 00:57 Reply

    Reblogged this on Sub cortina anonimatului perfect! and commented:
    „Ți-am auzit vocea. Gâjâitul ei era aromat. Nu l-aș fi remarcat dacă nu te-aș fi simțit în unduirea respirației tale. Ești tot cu spatele, te cunosc dar nu te-am văzut, te simt dar nu te-am atins. Libertatea pe care mi-am însușit-o m-a limitat. Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint. Am văzut o masă plină de cărți. Am căutat la cuprins și era vorba despre tine, dar nu există niciun autor. Poate dragostea ce ți-o port nu are pagină cu drepturi de autor.”🌹

    • Cosmisian Mai 18, 2014 la 11:10 Reply

      Ma bucur ca ti-a placut atat de mult incat ai preluat gandurile acestea.

      • Elena Mai 18, 2014 la 11:12 Reply

        Ma bucur ca am avut prileju sa citesc gandurile acestea frumoase ale tale .:)

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: