Cosmisian în Poveștile de la Bojdeucă – XV

Cosmisian în Poveștile de la Bojdeucă – XV

Câteodată mă bucur când nu mi se citesc toate articolele. Acesta ar fi unul dintre acele articole pe care nu l-as recomanda, nu foarte tare, dar le sunt dator acelora care și-au petrecut timp citindu-mă, sunt dator Nimburucului și Păpădiței lui, sunt dator lui Cristi care mi-a luat imaginația pe care nu puteam să o descriu nici în cuvinte și a născut un Nimburuc, o Papadiță. Când scriam capitol după capitol din Povestea Nimburucului Grădinar și a Păpădiței lui iubite glumeam spunând: Când va aparea cartea… Aș spune că acum nu glumesc, dar nici cartea nu a apărut. Dar, anul trecut în aprilie am participar la un concurs de Literatură organizat de Uniunea Scriitorilor Filiala Iași împreună cu Muzeul de Literatura Bejdeuca lui Ion Creangă. A fost o decizie de moment, la încurajarea amicului meu desenator. Aveam 12 capitole atunci, dar trebuia să mă încadrez în 15 pagini A4, astfel că am editat din text și din capitole. Am trimis-o și am plăcut. 

A trecut un an de atunci și am intrat în posesia volumului XV al Poveștilor de la Bojdeucă, un volum ce cuprinde lucrările premiate în aprilie 2013. Le mulțumesc și celor de la Muzeele Literare din Iași pentru eforturile depuse pentru publicarea acestei ediții limitate a lucrărilor premiate.

Povestile de la Bojdeuca - 2013 Vol. XV

S-a făcut cumva, prin aranjamentele Nimburucului cel dornic de a-i fi consemnată dragostea pentru Păpădiță, să fiu și eu menționat în acest volum. Recunosc ceva aici, am strecurat în varianta electronică puțintel din Antropologia iubirii, un capitol dedicat iubirii dintre lumi.

01. Povestile de la Bojdeuca - 2013 COSMISIAN

Dacă doriți să citiți varianta completă a poveștii, să îmi cereți acest lucru pe adresa de email menționată la date de contact. Până la această poveste, păpădia era doar iubirea mea dintre flori, dar ma văd nevoit să spun că după, am devenit la fel de prolific în ce privește scrisul despre ea, poate la fel de prolific ca păpădia însăși. Și, o iubesc. Este peste tot. Până și unii dintre voi ați învățat să o iubiți de când mă cunoașteți. Altora le-am vindecat doar alergia. Dar, cu povestea Nimburucului grădinar și a Păpădiței lui eu însumi m-am schimbat.

05. Povestile de la Bojdeuca - 2013 COSMISIAN

Am fost întrebat recent dacă mi-am epuizat scrierile despre ea și am trecut la melci. Ei bine DANU si NUDA 🙂 pentru că, deși scriu despre melcul zburător, în capitolele următoare voi prezenta o latură specială a Xandriei, Fulgul de Păpădie.

Vă mulțumesc pentru prezența voastră. M-a încurajat mult și m-a determinat să fiu perseverent.

Sper să vă fi plăcut povestea menționată mai sus. Eu sunt iremediabil îndrăgostit de păpădie. se știe!

Cu drag, Cosmisian

Timișoara mai 2014

 

39 de gânduri despre „Cosmisian în Poveștile de la Bojdeucă – XV

  1. […] Poveștile de la Bojdeucă – XV […]

  2. Loredana Milu Mai 17, 2014 la 16:21 Reply

    Aplauze și felicitări! 🙂

  3. Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 16:01 Reply

    O inimă prinsă de file prin cuvinte-povești și personaje -simțiri.

    Felicitări pentru felul de exprimare ce așază în fața noastră covor de tainice trăiri, pentru o narare impecabilă îmbrăcată în originalitate, pentru fluența sentimentelor duioase, pentru deschiderea către o lume ce ne face să devenim, citindu-te, atât de vii și personali!

    Felicitări pentru obțierea MARELUI PREMIIU! Mă simt onorată să te fi cunoscut!

    • Cosmisian Mai 16, 2014 la 16:31 Reply

      Am zambit destul de mult. Am ezitat mult sa public articolul despre Bojdeuca, asa cum am facut-o si cu cel in care vorbeam despre castigarea premiului, articol care acum este parolat. E frumos ca m-au premiat, dar aici, in inimile celor ce au citit este Marele meu Premiu. Sa induci senzatia ca citind esti parte din poveste, sa scrii poveste in sec. XI e ceva menit sa incorporeze trairi si sentimente alese. Multumesc pentru prezenta ta.

      • Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 17:45 Reply

        Și totuși am un regret: că atunci, acum un an, nu am pus (și) eu diacriticele. Ca la fiecare intrare pe tărâmuri luminate de fantezie, rămâne povestea…mă bucur oricând de ea! Mulțumesc pentru…mult mai mult!

        • Cosmisian Mai 16, 2014 la 17:51 Reply

          Diacriticele… eu inca mai am de revizuit printre articole. Le corectez cel maia desea cand ajung intamplator printre litere…

          • Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 17:54 Reply

            Îți stă bine printre litere, chiar și așa când așezi vreo pălărioară, vreo virguliță. Plimbare de grădinar…

            • Cosmisian Mai 16, 2014 la 18:00 Reply

              Am un plan pentru perioada imediat urmatoare finalizarii povestii cu melcul. Dar, daca v-as spune acum, nu ar mai fi o surpriza. Pentru mine, faptul de a scrie aceste povesti in acte diferite, imi testeaza perseverenta… as spune mai multe si despre asta…

              • Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 18:02 Reply

                Nu spune…trăiește doar, scrie și imaginează! Poate mai rezist un an cât să te citesc tot pe atât!

                • Cosmisian Mai 16, 2014 la 18:05

                  Sa rezisti? Atat de greu sunt de citit?

                • Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 18:10

                  Simt că uneori frunza mă strânge într-un culcuș din ce în ce mai mic…mi-e teamă că devin substanță minerală ce se dezintegrează în pământ. E povestea mea, nu te preocupa…

                • Cosmisian Mai 17, 2014 la 00:23

                  Nu ma deranjeaza dezintegrarea. Devii pamant sa-ti sustii propria renastere verde. Mai complexa, mai ampla in devenire…

                • Camelia - Nicorina Edu Mai 16, 2014 la 19:32

                  Și cum cititul de la tine, din tine, cu tine este o neobosită provocare ispititoare, te rog mult, Cosmi, să-mi trimiți și mie formatul întreg al poveștii. Rămâne să-ți mulțumesc…

                • Cosmisian Mai 17, 2014 la 00:22

                  O voi trimite via email. Multumesc pentru interesul acordat.

                • Camelia - Nicorina Edu Mai 17, 2014 la 23:48

                  Acum e și aici, lângă mine…o respir! Sunt încântată!

                • Cosmisian Mai 17, 2014 la 23:51

                  Ma bucur ca a ajuns integra la tine. Povestile astea nastrusnice 🙂

  4. ane Mai 16, 2014 la 13:46 Reply

    Din ce în ce mai интересны 🙂 info.cultural. Noaptea muzeelor, cu nocturne de „Chpin”.

    • Cosmisian Mai 16, 2014 la 14:01 Reply

      Sa fiu albastru ca melcul daca mie nu mi se pare ca ai scris in lb rusa…

      • ane Mai 16, 2014 la 14:06 Reply

        ..doar un cuvinţel …asa ca nu vei avea culoarea albastră, în weekend, pe care ti-l doresc cât mai plăcut.

        • Cosmisian Mai 16, 2014 la 14:30 Reply

          Am cautat pe net, dar m-am prins intr-o familie lexicala necunoscuta. 🙂 Am renuntat. Asa ca am luat de bun ce mi-ai spus… Sa ne fie weekendul linistitor cu batai de inima placute 🙂

          • ane Mai 16, 2014 la 14:55 Reply

            Merci,asa sa fie!

            • ane Mai 16, 2014 la 15:18 Reply

              „Sunt un om simplu, al gandurilor mele si tare mi-ar placea sa nu fie nimeni deranjat ca sunt asa.” subscriu!!!

              • Cosmisian Mai 16, 2014 la 16:26 Reply

                Cand cineva ne forteaza sa fim mai mult decat dorim, ne pierdem stralucirea. Ne-am definit intr-un fel in mod voit sau spontan. Eu prefer sa fiu lasat sa fiu 🙂

                • ane Mai 16, 2014 la 18:10

                  Super! 🙂

                • Cosmisian Mai 17, 2014 la 00:24

                  🙂 Ane, Ane!

  5. illusion Mai 16, 2014 la 13:32 Reply

    Felicitări dragule! 😀

  6. racoltapetru6 Mai 16, 2014 la 10:17 Reply

    Ca ghid, eu te-aș alege pe tine. Ar fi o posibilitate? 😉

    • Cosmisian Mai 16, 2014 la 10:39 Reply

      Categoric nu! Ieri am gresit directia spre serviciu dintr-o zona pe care o stiam cat de cat. E drept ca nu am mai calcat drumurile acelea de mult, dar m-am deplasat gresit pentru ca ploua. Da, cred ca de asta nu am mers in directia corecta, ploua tare si asfaltul era diferit! 🙂

  7. OrhiKamyDeea Mai 16, 2014 la 07:34 Reply

    Un om minunat, o poveste minunata… Felicitari sincere, CosmiSiAn! Si Melcutul inaripat sa apara, alaturi de Nimburuc si restul personajelor imaginatiei tale, intr-o carte personala, poate intitulata ,,Povestiri Cosmisiene,, si la autor sa iti vedem numele, nu pseudonimul. Sunt convinsa ca, alaturi de toti cei dragi tie, esti mandru de rezultatul muncii tale 😉

    • Cosmisian Mai 16, 2014 la 09:11 Reply

      Ei, sa apara si melcul 🙂 Cine nu ar dori sa-i fie citite scrierile?
      Cat despre numele meu, nu preudonimul, s-a vorbit uneori prin comunitatea noastra. Imi amintesc ca pe Potecidedor, Potecuta a avut un raspuns ferm pe linia asta. Am blogul de 4 ani si nu am simtit niciodata nevoia sa ma semnez tern cu numele meu real, desi Cosmisian chiar imi este derivat al prenumelui, putin mai artistic. Blogul este lumea mea fantastica, minunata, secreta. Este locul gandurilor mele unde va las loc si voua. Asa s-a format aceasta lume, pentru exercitiul fantastic al simtirilor si trairilor interioare. Asa sunt eu in interior, intr-o parte a lui. Cu totii suntem angrenati in lumi diferite, nu le vreau amestecate. Cand eu voi pune o fotografie cu mine si un mini-CV, atunci blogul lui Cosmisian va fi murit. Cred ca s-a inteles, Orhikamydeea. Pana la urma, e doar un simplu blog si nu necesita decat sa aiba un autor si un grup de cititori.
      Cosmisian insa va ramane. El este autorul de drept al acestor incursiuni in gandurile unei fiinte putin altfel. Stiam ca vei intelege fara sa intru in detalii!!!!

      • OrhiKamyDeea Mai 16, 2014 la 09:26 Reply

        🙂 Daca ma intrebi de ce apare numele in capul blogului meu raspunsul imi este foarte simplu: am fost acuzata ca pe Superficialitate scriu mai multe persoane si am simtit nevoia sa clarific lucrurile cumva.
        Dar, chiar daca imi apare numele sus, toata lumea ma numeste ,,OrhiKamyDeea,, si imi place foarte mult sa mi se spuna asa 😉

        Sunt foarte posesiva cu ceea ce imi apartine, chiar si cu numele de OrhiKamyDeea.
        Stiu ca vei intelege!!!!

        • Cosmisian Mai 16, 2014 la 10:35 Reply

          Eu spun urmatoarele: Fiecare are dreptul sa creada orice despre oricine. Despre mine poti crede ca sunt un nimburuc, un viacent, un nicorobum, poate si un melc zburator, ca nu ma deranjeaza, pentru ca m-am identificat cu aceste personaje. Nu si-a pus inca nimeni problema identitatii mele si nu ar ajuta pe nimeni sa stie ca ma numesc Costin Constantinescu. La ce ar ajuta cuiva sa stie numele meu?
          Sunt un om simplu, al gandurilor mele si tare mi-ar placea sa nu fie nimeni deranjat ca sunt asa. Aici, ca sa fiu sigur ca lumea ma intelege, voi recomanda un articol scris pentru o situatie similara. Sper ca nu e prea alambicat sau ambiguu, sau poate provocator.
          https://gandurineinfinite.wordpress.com/2013/02/11/fumiel-si-primrose-3-coloane-personaje-si-noul-gradinar/

  8. racoltapetru6 Mai 16, 2014 la 06:55 Reply

    Timișoara e primul oraș pe care vreau să-l vizitez! Deși nu l-am văzut încă, am o dragoste pentru el, la care se adaugă și prietenii mulți din acea frumoasă și celebră urbe! 🙂

    • Cosmisian Mai 16, 2014 la 09:01 Reply

      Timisoara este un oras frumos. Dar, daca ati veni aici cu gandul de a-i cunoaste punctele strategice, as recomanda un ghid turistic ce mentioneaza obiectivele principale ale unui tur prin oras.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: