Povestea melcului zburător – 5 – Profeția despre Xandria și aripile de melc

Povestea melcului zburător – 5 – Profeția despre Xandria și aripile de melc

Săptămâna care a trecut a fost una ploioasă, o săptămână de primăvară ce înmiresmează camerele ce-și lasă fereastra deschisă. Aerul proaspăt de seară ne-a adus în bucătărie pentru o masă ușoară. Andrei îi plăcea foarte mult să mănânce salate proaspete, de unde niciodată nu lipseau conopida și ciuperca, iar Andra mă ajuta de cele mai multe ori la turnarea firicelelor de ulei verde auriu cu care lega întreaga salată în formă de buchet savuros. Să nu uit, noi nu mâncăm salata din castronașe ce nu participă la vreo competiție de familie. Ne place să facem concurs. În seara aceasta am pierdut. Și seara de dinainte am pierdut. Hm, cred că am pierdut în fiece seară ai alege, dar sunt optimist și perseverez. Într-o zi poate voi deveni și eu campion, sau măcar într-o seară.

– Ce bun ar fi un ceai acum, nu e așa tati? Cine a pierdut să îl facă! Oare mai avem ceai de vanilie? Tati, de ce crezi că există povestea melcului care zboară? Oare l-a văzut cineva? Crezi că ar vrea să fie prietenul meu? Oare e mare? Uite, cam atâtica de mare? Eu zic că este uite atât de mareee… arătând involuntar mărimea melcului Mulfi.

Trecuseră câteva zile ploioase, iar plimbărilor noastre nu de puține ori le-a fost dat să le fie presărate înainte ființe parcă rătăcite cu tot cu căsuța lor în spate. Andra părea să își fi pierdut interesul pentru lărgirea familiei de melci pe care o întreținea de mai bine de o lună, nu însă pentru Mulfi, pe care îl vizita des, căruia chiar îi vorbea în șoaptă, parcă pe ascuns.

– Tati, de ce avea Mulfi aripi?

– Văd că ploaia ți-a udat interesul și curiozitatea, fetiță mea dragă. Știu că nu ți-am povestit motivul pentru care melcul zburător avea aripioare montate pe căsuța lui. Ai vrea să îți povestesc despre asta? Ce spui, poate chiar în…

Andra sări din scaunul ei roz și se lipi de genunchiul meu cu burtica, sprijinită în coate mă privea zâmbind, cu buza de jos întoarsă. Era felul ei de a mă determina să fac ceva, pentru că pur și simplu nu îi puteam rezista. Am cuprins-o de umeri și am așezat-o pe genunchii mei, jucându-mă cu părul ei moale. Sufletul mă doare de fiecare dată când o îmbrățișez. O simt pe Cristina cu dorința ei de a adormi pe pieptul meu, mângâiată cu drag. Acum o aveam doar pe Andra. Aproape adormise.

Am dus-o în pat și am schimbat-o în pijamale. Crezând că doarme, mi-am spus că nu ar strica să îi povestesc continuarea minunatei realizări a melcului zburător.

– Într-o zi, draga mea fetiță, îi spuneam eu în timp ce o mângâiam pe chip, Luna și-a propus să petreacă o noapte, ba nu, o zi, stai, o noapte-zi cu Soarele, pe care îl iubea. Chipul Lunii se lumina noapte de noapte la gândul că într-o noapte-zi cei doi se vor întâlni. Știi, Andra mea cu părul moale, când pare că Luna doarme și Soarele îi ia locul pe cer, Luna își ascunde chipul în perna ei și se gândește la Soare. Dorul după el o doare, însă până acum niciunul dintre ei nu au reușit să se privească direct în ochi. Luna, învăluită-n oboseala așteptării, a cercetat în toate cărțile scrise despre iubire, poate poate va găsi leac pentru a ei. Să uite? Nu! Chiar nu își dorea să uite iubirea, iar dorul ce o făcea să se încovoaie sprijinită pe genunchi o făcea să pară o semilună, deși tot ea era.

Într-o noapte, în timp ce privea pământul, a văzut-o și pe mami nostru ridicându-se spre locul special din Univers unde mamele își puteau veghea copiii încă mici. Luna o opri din drumul ei și o invitase la un ceai din praf de stele, încântător aș spune. Luna a lăcrimat, vorbindu-i mamei noastre despre iubirea ce i-o poartă Soarelui și despre anii de căutare.

– Tati, mami o cunoaște pe Lună?  Ma întrebare Andra, în timp ce se juca cu degetele mele, parcă nemulțumită cu ordinea lor…

– Dar, luminoasă Lună, continuă mami nostru, tu ai auzit de puf de păpădie? Noi, pământenii, când ne punem o dorință, prindem un puf de păpădie ce zboară căutându-și perechea printre oameni și îl așezăm la piept, apoi ne intră în inimă, împlinindu-ne orice dorință.

– Ființă dragă, dar spune-mi tu acum, de unde aș găsi eu un astfel de fulg? Păpădiile nu cresc pe lună…

– Distinsă Lună, Pământul este plin de auriul lor în plină glorie. Tu nu ai auzit de profeția Xandrei? O, nu, nu-mi spune că nu ai auzit despre Xandria…

Cristina o privea plină de speranță pe noua sa prietenă, Luna, și începu să îi istorisească cum în cărțile de demult, se vorbea despre o minune a universului, o iubire mare a Lunii și a caldului ei Soare. Cum alergau unul după altul din iubire, până când într-o zi, în Univers se hotărî ca Luna să înfrumusețeze noapte de noapte Pământul, iar Soarele să îi urmeze dis-de-dimineață, încălzindu-le viața, înviorând pământul. Doar că Lunii îi părea imposibilă o iubire de la distanță.

Andra părea cufundată adânc într-un somn plin de emoție, pentru că chipul său trăda zâmbet după zâmbet. Nu știam că micuța mea mă ascultă, sperând să afle cât mai multe despre rostul melcului în Univers.

M-am ridicat și am sărutat-o pe frunte. Povestea iubirii dintre Lună și Soare mă tulburase puțin. Gândul meu fugea atât de repede spre Cristina.

– Cărțile noastre spun, distinsă Doamnă, șoptise Cristina Lunii, că păpădia este semnul iubirii voastre, susținute pe o tulpiniță atât de firavă de verde gol pe dinăuntru. Soare este păpădia în prima-i înflorire, apoi apari tu, Luna, o cupă de argint, ce-o face să pară chiar mai vie, la fel în mărime cu prima apariție de aur, pentru că și dragostea ta cu a Soarelui este în simetrie. Apoi, pământenii o rup doar pentru a spulbera dragostea voastră în zări, iar Vântul îi poartă puful spre lumi nebănuite, doar ca să se fixeze în solul așteptării, repetând mărturia că iubirea voastră este pentru totdeauna la fel de aprinsă. Uneori, distinsă Doamnă, păpădiei îi este dat să poarte minunea împlinirii dorințelor, să ne privești alergând după puf pentru a-l ascunde în suflet după ce îi șoptim dorințele…

Luna, cuprinsă de emoție, încurajată, se gândi instant la fulgul ce i-ar putea îndeplini şi ei dorințe.

– Tu spune-mi acum, entuziasmată a rostit Luna, ai la tine un astfel de fulg de păpădie? L-aș îngriji să crească la fel de mare ca dragostea pe care eu și Soarele ne-o purtăm.

– Nefericirea face să nu am un fulg de păpădie, dar vezi tu, deși pământul este plin de fulgi, mare este distanța dintre el și tine. De ar putea veni cineva aici, ar fi atât de minunat!

Lună își frământa palmele, apoi se apucă de genunchi și se gândi cât de frumos ar fi să poată petrece un timp cu Soarele…

– Păsările nu au ajuns în zbor niciodată la mine, cine îmi va aduce fulgușorul iubirii mele? Când, deodată, Lunii îi trecu prin cap o soluție. Își îndreptă privirea spre pământ, apoi își puse o dorință în suflet: Ca parte din iubirea ei să ajungă la acea ființă cu inimă curată și suficient de puternică cât să poată zbura până la Lună cu fulgul ce părea deja o obsesie.

O umbră albă a lunii lovi cu precizie pământul direct în cochilia abia formată a lui Mulfi și în păpădia sub care se ascunsese acesta pentru a se odihni. Puțin știa el, ființă mai lentă ca întârzierea, că viața îi fusese destinată unui asemenea scop minunat, când el era mai degrabă speriat ca nu cumva și Păpădia lui să redevină în înflorirea-i și să plece. Se știau de mici, întrucât el purtase cu greu fulgul pentru a-l planta în grădina dlui Constantinescu. Mulfi o numea pe păpădiță, Xandria. Cine a mai văzut până acum un melc care să ajungă pănă la Luna și o fetiță-fulg de păpădie ce purta în sine apropierea dragostei dintre Lună și Soare? Destinul le oferea o menire specială, dar despre toate acestea cu altă ocazie.


Eu: Ai văzut? Un melc cu aripioare!

Andra: Cum să existe așa ceva?

Eu: Dar, de casă zburătoare ai auzit?

Andra: Păi din povești, da…

Eu: Dacă există casă zburătoare, cum melcul are și el una în spate, de ce să nu aibă o casă zburătoare și el?!


Sfarșitul capitolului 5.

Cosmisian, Timisoara 2014.

Un gând despre „Povestea melcului zburător – 5 – Profeția despre Xandria și aripile de melc

  1. incredibleyoung mai 14, 2014 la 15:26 Reply

    Minunat!!!!!:)

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: