Povestea Melcului zburător – 1- Prietenul Andrei este un melc zburător.

Povestea Melcului zburător – 1- Prietenul Andrei este un melc zburător.

 

– Privește, tăticule, un melc în iarbă! Andra mi se smulse din mână și alergă spre un melc, doar un melc cu o cochilie rubinie, cu o ușoară crăpătură în partea cea mai de sus a căsuţei sale spiralate.

– Îl putem lua acasă, promit că e ultimul, doar pe ăsta micuț, uite ce viață a avut de e tot ciobit, așa e că îl putem lua? Și, eu ca tată puteam să o refuz? Adică, să o refuz în cazul acesta, al unui melc ciobit? Nu, sigur nu puteam. Așa că, l-am luat și pe acesta, un alt caz pe care Andra îl va monitoriza în agenda ei.

De când s-a stins Iepuraș, viața noastră e mai dificilă, dar ne-am apropiat cât pentru un set complet de părinți, pe care Andra nu îl mai putea avea. S-a descurcat destul de bine după primul an de la pierderea mamei ei, fapt care m-a condus să văd în fiica mea o tărie de caracter ce îi sprijinea inimioara dragă mie. O fetiță cu inimioară caldă și un caracter ce se clădea solid în fața ochilor unui tată însingurat de un destin crud…

Un melc in iarba cu o casuta ciobita. (sursa foto: iarba google)

Un melc in iarba cu o casuta ciobita (sursa foto: iarba google)

 

– Tată, tăticuțule, aș vrea să îmi spui povestea Melcului zburător. Haide, grăbește-te că de fiecare dată faci tu cum faci și niciodată nu am rămas trează până să știu dacă a ajuns la Meșterul Căsuțelor de Calcar.

– E bun laptele, fetița lui tati, e bun? M-am așezat pe scăunelul roz de lângă pătuțul ei de poveste, ochii mi s-au umezit gândindu-mă la acele nopți de dinainte de ironia vieții, când Cristina mă ținea strâns de mână și împreună o priveam pe Andra adormind cu sticluța de lapte sprijinită de palmele ei pure…

– Lasă tati, nu plânge pentru Mulfi, tu știi că până la urmă ajunge la meșter să îi facă aripioare de melc zburător. Nu plânge, mai bine începe odată, vezi că deja am început să beau lăpticul. Cu un deget nesigur indică urma imaginară a laptelui pe sticlă.

Mulfi. Un melculeț mic mic s-a născut într-o familie de melci cu aspirații înalte, fiind singurul melc băiat al familiei sale. Cu privirea atât de nesigură, Mulfi își întindea ochii spre fiece firicel umed de iarbă pe unde se pregătea dimineață de dimineață masa verde ce promitea a-i aduce primul inel al unei căsuțe-spirală pe care o va purta cu mândrie în Grădinuța de vis a familiei noastre. Primele cuvinte pe care le-a învăţat de la părinții lui au fost Ferește-te de om! Nu le-a priceput atunci, dar viața urma să îl asigure de importanța acestora.

Viața în Grădină era atât de normală încât tot ce puteai face era să te bucuri de dușurile de rouă ale dimineților răcoroase în care soarele se pregătea de zi, aranjându-și razele în oglindirea bobițelor de rouă ce se agățau de firele de iarbă, de petalele trandafirilor și, uneori de ochii melcilor. V-ați întrebat oare de ce melcii se deplasează atât de lent?

Un melc in iarba

– Stai tati, că partea asta nu ai mai spus-o. Să nu mă minți, că deja știu povestea, îmi spuse Andra, cu ochii mai mult închiși. M-am aplecat să o sărut pe năsuc, apoi ne-am luptat preț de câteva atingeri cu nasurile, spunându-i cald că Mulfi a trăit multe zile în Grădină înainte să plece în căutarea Meșterului, însă nu îmi permitea să îi spun toată povestea dintr-o dată, ca să fie și el acoperit, că, vezi tu, încă nu avea prea multe spirale de casă ce să-i acopere povestea.

– Ești atentă, bandită mică?! Sau, vrei să mă opresc? Spune, te acopăr și continuăm mâine…

– Nu, tati, de ce te joci cu inima mea? Știi că îmi doresc să îmi spui tot… Pot să îți spun ceva? Tati, mie tare drăgălașa mi se pare vocea ta. Câteodată eu cred că așa e și vocea lui Mulfi. Tati, sigur nu ești tu Mulfi? Că prea știi tu…

Melcul Mulfi 1 (varianta povestita de tatal Andrei)

– Ssssssssss, taci copilă că ne prinde Steaua Melcului cu Aripioare de urechiușe… ssssssss, și am mușcat-o uşor de pulpițele ei atât de firave.

– Știi, Andra, Grădina aparținea unui bătrân și soției lui, amândoi erau bătrâni și drăgăstoşi. Iubeau grădina și o îngrijeau cu atâta drag încât credeai că e familia lor. Dar, mai mult decât s-ar părea, bătrâneii iubeau melcii. Întotdeauna îi punea în iarbă dacă li se părea lor că e mai interesant pe cărare. Mulfi a crescut protejat nu doar de părinții lui melcești, dar și sub atenta grijă a bătrâneilor.

Andra adormise. Am acoperit-o cu drag și, după ce am aprins lampa ei de prințesă, am rămas privind-o îndelung. Era la fel de frumoasă ca mama ei, cu ochii mari și plini de viață, cu tenul deschis la culoare, ce emana bucurie, pasiunea de a trăi… Adormisem și eu cu gândul la Iepuraș. De ce ai plecat, iubita noastră, de ce m-ai lăsat singur? Cum să fiu eu un tată suficient de bun? Cum, ai plecat la Meșter să îți pună aripi? Și, se potrivesc? Poți zbura cu ele?


Eu: Ai văzut? Un melc cu aripioare!
Andra: Cum să existe așa ceva?
Eu: Dar, de casă zburătoare ai auzit?
Andra: Păi din povești, da…
Eu: Dacă există casă zburătoare, cum melcul are și el una în spate, de ce să nu aibă o casă zburătoare și el?!


Sfarsitul capitolului 1.

Cosmisian, Timisoara 2014.

17 gânduri despre „Povestea Melcului zburător – 1- Prietenul Andrei este un melc zburător.

  1. sweet & salty August 15, 2015 la 04:38 Reply

    Am oftat din adâncul inimii. E așa de autentic povestit că dacă nu aș ști că nu-i așa, aș crede… Ce frumoasă poveste. 🙂

    • Cosmisian August 15, 2015 la 16:10 Reply

      Primele doua capitole au adunat mai multe oftaturi decat comentarii. Esti tu atat de sigura ca povestea asta este adevarata? Daca ai oftat in primul capitol, te invit sa citesti intreaga poveste pe http://www.povesteapapadiei.wordpress.com
      Legat de aceasta poveste, in scurt timp voi anunta o surpriza draga mie (S-a intors melcuuuul)…

      • sweet & salty August 16, 2015 la 03:44 Reply

        Eu sunt sigură că… Ce contează ca sunt, sau nu sunt sigură? M-ai convins că albu-i negru, că verdele-i albastru… Asta-i tot ce contează. 🙂

        • Cosmisian August 16, 2015 la 16:22 Reply

          Inseamna ca nu sunt singurul care le vede astfel! Ah, si ccat timp m-am indoit ca as vedea bine lumile dragi ale copiilor…

  2. incredibleyoung Mai 8, 2014 la 21:00 Reply

    Minunat…

    • Cosmisian Mai 8, 2014 la 21:53 Reply

      Ma bucura sa stiu ca povestile mele ajung aproape de vibratii de inima. Te asigur ca nu este cum am crezut ca va fi. Pas cu pas mi-am lustruit trairile pentru a lasa povestea sa isi aiba propriul ei curs. Cine stie… poate 9 capitole nu est tot…

      • incredibleyoung Mai 9, 2014 la 11:31 Reply

        Abia astept! 🙂

        • Cosmisian Mai 9, 2014 la 11:33 Reply

          Cum spuneam ieri, 9 capitole par a nu fi suficiente. Acum sunt 10. Nu vreau sa enervez cu postarea a mai mult de unul pe zi. Capitolul Printre personaje nu se socoteste. E doar asa, de dragul povestii.

  3. illusion Mai 6, 2014 la 11:20 Reply

    Aşteptarea a luat sfârşit!!! 😀

    • Cosmisian Mai 6, 2014 la 11:39 Reply

      Asteptarea a luat sfarsit, povestea a inceput. Asta noapte am scris capitolul 5. Ma entuziasmez si eu 🙂

      • illusion Mai 6, 2014 la 11:40 Reply

        Wow aştept tot ce va urma 😀

        • Cosmisian Mai 6, 2014 la 14:33 Reply

          Ma bucur ca tu wow. Si eu wow, ca scriam fara un plan. De fapt, urmaream si eu cu interes cum se dezvolta povestea. A trebuit sa frang linia pe care o aveam pentru cei cativa care au citit primele doua capitole. Unii m-au intrebat direct daca e cu final fericit. Si, cum fericirea e interpretabila…

          • illusion Mai 6, 2014 la 15:13 Reply

            Da, fericirea e foarte interpretabilă!

            • Cosmisian Mai 6, 2014 la 15:21 Reply

              De aceea am modificat linia fericirii. Asa au aparut elemente noi de care sunt mult mai multumit. Iar Xandria… ihiiii, e si ea o minune de fata 🙂 (Reclama mascata)

  4. ane Mai 6, 2014 la 09:14 Reply

    Adevarul din spatele melcului zburător. Frumos! Mi-a plăcut si prima parte.

    • Cosmisian Mai 6, 2014 la 11:37 Reply

      Adevarul din spatele unui melc cu aripi sta sa fie revelat, Mai urmeaza parte dupa parte, pana toata lumea va fi fericita! 🙂 Aproape! As spune ca mai toti, cel putin Mulfi, Andra, Dl Constantinescu, Xandria, etc…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: