Piatra prăfuită și gânduri neinfinite

Piatra prăfuită și gânduri neinfinite

piatra prafuita

Sursa foto google

Într-o oarecare zi, mulţi copii, chiar că erau, căutau o potecuță, vai ce naiv se comportau,

Printre ramuri de pădure visarea și-o prindeau, dar să îi oprești pe vreunul nici că nu puteai,

Căutau un loc de joacă, o poieniță printre arbori insistenți, liberi ei zburdau.

De-asupra lor plana un nor, pufos era, e drept, cu voce joasă ce plăcea, dar nu ploua,

Era împins să-și schimbe forma, să fie ploaie, dar încă nu știa că asta îl va vindeca,

Copiii au făcut un cerc imaginar, din el nimeni nu era exclus și chiar așa era,

Au povestit din amintiri de vară, pe rând râdeau, iar bucuria le era lină ca susurul de ape,

Atât de multe aveau de spus, încât și soarele îi asculta, că și de-apus a cam uitat,

Mai jos, în colțul stâng al poveștii mele superficiale, înfiptă cu un picior, era și ea,

O piatră cu umărul tocit, purta pe ea nume de copii, întotdeauna câte doi și-un +

A găzduit pe ea povestitori, câte unul, câte doi, că le nota idila pe ascuns.

Dar, supărarea pietrei era, când pe copii mințind îi auzea, dar ei tot o făceau,

Ciopleau pe rând măști ale vieții lor, serios vă spun că de pe față o puneau,

Acea imagine pe inima lor se impregna, o scorbură bolnavă minciuna devenea.

A vrut să îi învețe că minciuna este o baghetă magică ce viața le-o va controla,

Dar cine s-o audă că doar n-ai asculta o piatră când bucle auri inima-ți fura?!

Așa se face că praful vremilor cu măști acopereau privirea pietrei an de an,

Iar când văzu că nu mai vede, deși-i greu chiar și a crede,

Piatra și-a dorit să fie om, sperând să fie. În schimb cu sunet ce-o fărâma

În gânduri neinfinite s-a topit, atât de mult pe copii a dorit a-i ajuta.

E greu să vindeci scorburile ascunse?

4 gânduri despre „Piatra prăfuită și gânduri neinfinite

  1. incredibleyoung martie 27, 2014 la 00:24 Reply

    Superb…

    Apreciază

    • Cosmisian martie 27, 2014 la 00:25 Reply

      Lume noua pe aici. Ai fugit departe? Multumesc!

      Apreciază

      • incredibleyoung martie 27, 2014 la 00:26 Reply

        🙂 mereu revin pentru un ceai…

        Apreciază

        • Cosmisian martie 27, 2014 la 00:31 Reply

          Ma bucur cand revii pentru ceai. Am Faresul acasa! Scuze, in Gradina! (Pentru cei care se intreaba de ce folosesc termenul „Gradina”pentru blog, rog sa cititi Povestea Nimburucului gradinar. Explains it all!)

          Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: