Dezliterarea pe fuior de timp – 1 – Orizontul dnei Mouelle Roucheur.

Dezliterarea pe fuior de timp – 1 – Orizontul dnei Mouelle Roucheur.

Mașini de epocă cu motoare gălăgioase aduceau rând pe rând amorezi plini de șarm, în ținute pretențioase, la fel de zgomotoși și ei. Rochii cu umeri goi, mult deasupra genunchilor, pantofi cu toc înalt, deschiși la culoare, părul tuns scurt, coafat provocator, trădau intenția tinerelor vesele pentru această seară. Partenerii acestora, la fel de frumos îmbrăcați, specific dineului din această seară, eleganți, cămășile lor albe înlocuind luminile difuze ce acopereau realitățile de care fugeau acești tineri.

Mai misterioasă decât seara însăși era Mouelle Rocheur, gazda dineului, pe care o vedeai atât de rar încât erai tentat să te prezinți de fiecare dată când onoarea de a fi invitat te însoțea. Admirația pentru Mouelle Rocheur provenea din cărțile bestseller pe care le puteai vedea astăzi în mâinile multor tineri și nu numai. Astăzi urma să ne prezinte o nouă colecție de trăiri și istorii pătate de iubire și trădare, într-o nouă carte.

Romantică în cel mai desăvârșit fel cu putință, iubitoare a cuvintelor pe care le vedeai mai curând ca eșarfe aruncate în jurul gâtului iubitului pentru a-l apropia de trupul său cald, dna Mouelle privea mulțimea celor prezenți din spatele unei perechi de ochelari fumurii, largi, pe care nimeni nu știa de ce îi purta. Părul, negru ca o seară clară de vară, era acoperit de agrafe mici cu margăritare sidefii, făcându-te să crezi că privești cerul înstelat. Chipul îi era frumos, cu o față ușor alungită, tenul alb imaculat inducea respect și sobrietate, doar că buzele ei conturate divin, definite de un ruj cărămiziun închis te făceau să te pierzi în fața emoției de a o fi văzut doar, eliberându-te de teama de a fi prins cu ochii fixați pe chipul ei.

Purta o rochie neagră cu bretele late, albe, ce izvorau de la baza pieptului ei, nu foarte mare, dar frumos rotunjit, defilând în pași albi până ce se rotea peste umerii fini, la fel de albi ca tenul, acoperind doi nasturi negri ce își făceau cu greu loc la îmbinarea bretelelor pe spatele rochiei. Din dreptul celor doi nasturi, cusuți la distanță de câțiva centimetri unul de celălalt, formând o linie înclinată la 45 de grade, își definea amestecul de alb-negru, un fel de voal ce acoperea spatele frumoasei rochii, alunecând ca o mângăiere tandră, până puțin mai jos de genunchi. Așezată fiind, Mouelle ținea în mână voalul, încercând parcă să ascundă o teamă nebănuită de nimeni, dar pe care o simțeai mai greu de purtat decât un bagaj greu într-o zi toridă.

Eu o priveam de departe. Aveam câteva întrebări născute din câteva titluri publicate de curând, întrebări care necesitau mai demult o confirmare a intuiției mele de tânăr scriitor. Aveam nevoie să primesc asigurarea că am înteles cărțile și trăirile consemnate în aceste cărți. Le recitisem și astfel am găsit teme paralele ce trădau trăirile autoarei. Am luat o cupă de șampanie, nu pentru că îmi doream să beau, ci doar pentru a masca tremurul mâinilor și emoția ce pusese stăpânire pe mine. Picioarele îmi erau blocate în mocheta vișinie, dar le desprindeam de fiecare dată pentru a mai face un pas, un pas ce părea la fel de reușit ca încercarea unui copil ce dorea să ajungă la orizont. Pașilor le mai era adăugată teama pe care acel bărbat înfiorător de solid, o împrăștia în jurul dnei Mouelle Rocheur. Ajuns în fața acesteia am înclinat capul cu respect, mi-am adunat picioarele pentru o postură exemplară și-am apucat cu teamă mâna întinsă pentru a-i fi sărutată.

– Ia loc, tinere, așează-te aici, aproape. Vom vorbi în această seara, dar îmi doresc ca întrebările pe care le-a născut lecturarea cărților mele să ne ofere amândurora o seară memorabilă. Mă onorează prezența ta, tinere!

Această recepție m-a năucit, nu mă așteptam să își amintească de cele câteva scrisori dintre noi.  Am băut șampania dintr-o singură înclinare de cupă, simtind-o cum mă provoacă, pe mine, un neexperimentat al băuturilor.

Era ora 1:11 spre dimineață!

Va urma! Cosmisian, 1 martie 2014.

Capitolul urmator aici!

9 gânduri despre „Dezliterarea pe fuior de timp – 1 – Orizontul dnei Mouelle Roucheur.

  1. incredibleyoung Martie 2, 2014 la 16:33 Reply

    Super…sa vedem ce urmeaza.Muzica imi place mult.:)

    • Cosmisian Martie 2, 2014 la 16:40 Reply

      Ane nu crede ca e reala dna Ella, hihi

  2. OrhiKamyDeea Martie 1, 2014 la 19:42 Reply

    Cat de bine suna vioara!
    O descriere amanuntita a rochiei pe care o poarta eroina si a pozitiei in care este asezata.
    Iar mocheta visinie si numele de Mouelle Rocheur …. o imaginatie bogata 😉
    Continuarea povestirii imi trezeste curiozitatea 🙂

    • Cosmisian Martie 1, 2014 la 23:39 Reply

      As fi scris mai mult, dar ma pierd in detalii neimportanta.

  3. ane Martie 1, 2014 la 17:41 Reply

    Am cautat pe Google” Mouelle Roucheur” nici urma… 🙂 Ce descriere minunata, nu duci lipsa de fantezie. Poate exista viata si după moarte,asa cum spera Dante Aligheri, Divina Comedie; pentru vise neîmplinite. O primăvară frumoasa, inspirată!

    • Cosmisian Martie 1, 2014 la 17:49 Reply

      Sigur nu ai cautat bine. Lasa ca iti fac copii dupa carti.ma bucur ca am creat confuzie.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: