Respiri, papadie zambitoare

Respiri, păpădie zâmbitoare

Mireasma! Oare ce mireasmă o avea o păpădie?
Când să mă aplec, o simt cu frunzele-i pe mine,
Pe chip o văd cum se polenizează de zâmbire,
O cuprind uşor de tulpină, doar cât de o privire.

O strâng la mijloc, acolo unde-s multe frunze,
Polenu-i de pe chip îl cuprind cu ambele buze,
Frunzele ei pe fruntea mea discret le prinde,
Să o adulmec, să-i simt aroma ca mai înainte.

Instant îmi amintesc aroma păpădiei iubitoare,
O strâng necontrolat la pieptul meu, şi-o doare,
Ochii de lacrimi i se colorează, de plăcere,
Cât m-a aşteptat, îşi spune sieşi, oare?

29 de gânduri despre „Respiri, papadie zambitoare

  1. incredibleyoung Martie 2, 2014 la 16:49 Reply

    Superb…papadia si gradinarul…relatia minunata dintre ei se simte din cuvinte…nimic din ceea ce-i face atat de diferiti nu-i desparte…nici faptul ca amandoi stiu cat de scurt este timpul lor…timpul in care sunt impreuna…poate si de aceea se simte cat de intensa e iubirea lor…nu stiu…poate gresesc…dar eu ii admir…si ii incurajez…sunt frumosi….sunt unici.

    • Cosmisian Martie 2, 2014 la 16:55 Reply

      Le place ca dragostea sa le fie admirata!

  2. Simona Februarie 26, 2014 la 16:15 Reply

    Din nou păpădii…. 🙂

    • Cosmisian Februarie 26, 2014 la 17:16 Reply

      Stiu, am dat-o rau in papadii. Doar ca asa imi vine mie, cam des, recunosc!

  3. ane Februarie 26, 2014 la 09:59 Reply

    „Ce bine ca eşti” O zi plina de armonie!

    • Cosmisian Februarie 26, 2014 la 10:40 Reply

      Ce minune ca… asemenea, Ane, o zi cu note frumoase asezate pe orele ramase!

      • ane Februarie 26, 2014 la 10:44 Reply

        🙂

        • Cosmisian Februarie 26, 2014 la 10:49 Reply

          Ai vrea sa iti cant? As incerca, pentru inceput, Cantecul gradinarului ;))

          • ane Februarie 26, 2014 la 11:02 Reply

            Îti multumesc pentru „dar”

  4. OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 19:57 Reply

    Cat de indelung si cu cat drag ai vorbit despre papadiile tale, era momentul ca una dintre ele sa iti marturiseaca dragostea ei. Finalul poeziei este de o extraordinara frumusete:
    ,, Ochii de lacrimi i se colorează, de plăcere,
    Cât m-a aşteptat, îşi spune sieşi, oare?,,
    Sper ca a meritat asteptarea papadiei iubitoare.
    Frumoase…frumoase…frumoase 🙂

    • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 20:42 Reply

      Doar un gradinar stie asteptarea astfel, de aici si postarea cu cantecul gradinarului. totul se leaga.

      • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 20:56 Reply

        Un gradinar al papadiilor nici nu ar putea sa nu cunoasca o astfel de asteptare, la cat de fragile si instabile sunt aceste umbrelutele zburatoare. O adiere de respiratie, cat de fina, le imprastie si nu se pot readuna decat cu o noua reinflorire. 🙂
        Imi era dor de poezia ta.

        • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:01 Reply

          Ce frumos!

          • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:06 Reply

            Cu drag, Cosmisian.
            Esti o minunatie de manuitor al cuvantului!

            • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:08 Reply

              Multumesc.

              • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:15 Reply

                Nu-i nevoie de multumiri.Adevarul este recunoscut de toti cei care iti trec pragul.

                • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:21

                  Sunt un simplu bloger. Dar, ma bucur ca iti place sa vii pe aleea asta! Tin lumina aprinsa zi si noapte!

                • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:25

                  Pe mine ma deranjeaza lumina noaptea. Asa ca o sting si ma odihnesc.
                  Iar mie noaptea imi va incepe curand.
                  Lumina Soarelui ma face stralucitoare 😉

                • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:29

                  Lumina e pe aleea gradinii mele. Dormi noaptea ca e sanatos!

                • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:38

                  Da, noaptea dorm si visez mangaiata de razele lunii 🙂

                • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:45

                  Daca dormi cu fereastra deschisa, normal ca Luna isi permite sa intre in dormitor. Eu tin intotdeauna geamul inchis, daca nu dorm pe papadii ;))

                • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:52

                  Fie-ti papadiile adorate pat odihnitor si inmiresmat cu arome de iubire pura.
                  Orice as face cu geamul, Luna nu imi da pace. Si de il inchid imi bate in geam pana ma trezeste. Cred ca ii este ciuda ca eu dorm si ea straluceste singura in noapte luminata de Soarele ei. Fara el e doar o bucata de pamant intunecat. Ce poate face iubirea din Luna…
                  Si efectele se resimt…. totusi lumineaza!

                • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 21:56

                  Magnetismul, asta e 🙂

                • OrhiKamyDeea Februarie 25, 2014 la 21:58

                  Si atractia 🙂

                • Cosmisian Februarie 26, 2014 la 08:17

                  Si ea!

  5. fulgdepapadie Februarie 25, 2014 la 15:13 Reply

    🙂 Iti spune cat de mult te iubeste !

    • Cosmisian Februarie 25, 2014 la 15:15 Reply

      Sa-mi spuna! Cat de mult ma iubeste…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: