Monocuvantul are plural?

Monocuvântul are plural?

Monocuvântul. Formațiune complexă de monosilabe, rostite rar și răspicat, fără explicații. Monocuvântul este mai greu de rostit decât orice altă linvisticeală. 

Oglindirea. Și uite așa m-am lovit eu de imaginea mea în oglindă, o reflexie a mea, copie fidelă a unui non-eu ce își dorea să mă sperie, însă mi-a fost greu să trădez slăbiciune în fața unei reflexii.

Surprinderea. Îmi spui că ne asemănăm și te aștepți să fug de teama că mă surprinzi cu percepțiile tale. Dar, încercarea ta de a mă surprinde este ca xeroxarea unei pagini în 10 exemplare, cu speranța că fiecare pagină va fi o continuare a precedentei.

Singurătatea. De ce îmi place să mă privești când știu că nu pot fi al tău? Pentru că tu îmi faci singurătatea mai plăcută, știindu-te acolo unde pare că mă cunoști atat de bine. Mi-e dor de mine.

Dorul. Ceva ce a fost și nu va dispărea niciodată. E ceva ce te face să îți amintești că ai bărbie, pe care o sprijinești pe podul palmei si te apuci să numeri punctele de suspensie… Dorul este un individ care nu știe să răspundă la întrebarea: Cine mi-ai fost tu?!

RebusFont.internet

Muza. Personalitate publică fără interes financiar. Muza este singura scriitoare celebră ce nu cere niciodată drepturi de autor, neobosită în a inspira pe mulți alții care se vor întrece în drepturi de autor. Muza, cred eu, e lipsită de invidie și probabil cea mai permisivă sursă de cunoaștere, întrucât ea îi inspiră și pe cei ce scriu, și pe cei ce nu reușesc să o facă.

Ideea. Cuvântul-scânteie, dinamită informațională cu fitil scurt, adesea preluată de vecini și exploatată în nume propriu. Ideea este, în concluzie un furt de identitate exploatat de mințile strălucite care nu au avut capacitatea să producă scântei.

Finalul. Este acel punct pe care îl pui și regreți că ai făcut-o imediat ce ți-ai ridicat vârful penelului. Apoi te învinovățești că poate tot se putea să fie bine, și-ai mai adăuga un final, care nu se termină. Dacă ultimul capitol care nu se mai termină cu un punct final e doar o prelungire a faptului că ai fost mințit, ai dori să primești explicații și să pui punctul pe i, sau ai alege să fii prostit și să nu știi de asta?!

Monocuvântul are plural?

Cosmisian,

Timisoara, 18 februarie 2014

59 de gânduri despre „Monocuvantul are plural?

  1. Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:09 Reply

    Tu ce crezi? Are monocuvântul plural??

    • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:11 Reply

      Eu ma intreb ce am vrut sa spun cu monocuvantul… Probabil ca cineva m-a lasat cu gura cascata, fara replica, dar atunci ar fi fost necuvinte. Sau, poate cineva m-a tratat cu monocuvinte… Plural spui? Cine a mai pomenit plural la monocuvinte?

      • Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:13 Reply

        Așa mă gândeam și eu! 😉
        Aproape că te ia amețelea câte sensuri pot exista și totuși…uite, nu are plural!!

        • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:14 Reply

          Corect! Eu ma intreb daca nu cumva monocuvantul nerostit e ca un cuvant nenascut, care atunci cand este rostit are toate sansele sa fie plural.

          • Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:16 Reply

            Hmmmm…..cam la asta mă gândeam și eu! Știi tu, necuvintele acelea…

            • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:19 Reply

              Stiu, necuvintele! Sa luam spre exemplu unul anume… il simti acum? Simti cum patrunde in straturi de suflet, cum te sustine ca un bloc de granit si nici nu vorbeste macar?

              • Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:20 Reply

                Întotdeauna am simțit-o!

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:25

                  Cred ca trebuie sa rebloghez articolul tau cu Necuvintele. E mult mai relevant azi decat monocuvintele mele. Ca sa nu mai spun ca pluralul nu mai conteaza.
                  Necuvant: phuuu era sa scriu definitia sp…ei lingvistice. Nebunul de alb se da in spectacol pe tabla de sah. Ce lume mai are si el, din saculet pe o tabla cu atatea limitari. Cred ca o vocala poate sa-si aroge mai multa libertate si sa trezeasca mai multa simtire. Sa luam spre exemplu: iiiiiiiiiii si o imbratisare. ;))

                • Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:29

                  Trebuie să fug:(((
                  Pot să revin mâine aici, de unde am rămas??
                  Noapte bună, Cosminule!

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:31

                  Niciodata nu ai plecat! Sigur ca ne putem relua comentariile de aici. Aici te astept, sa stii, cu o bobitza de cafea (preparata). Noapte buna si (…)/Necuvantul!

                • Andreotti Februarie 19, 2014 la 23:31

                  Știu! De parcă aș putea uita…Nicicum, niciodată 😉

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 23:35

                  Eu doar zambesc! De parca acum as putea face altceva…

  2. Sorina Februarie 19, 2014 la 18:49 Reply

    Punctul are valoare
    1. Punct si virgula are valoare 1,5. Doua puncte are valoare
    2. Trei puncte are valoare 3 tinzand spre plus infinit… Punct si de la capat nu exista… e numai o utopie…
    Cand o gura naste un monocuvant, cine are urechi aude stereo iar cu inima rezoneaza cvadruplu… Ghici, ciuperca, numaratoarea mea! 😉
    Muzele eficiente sunt rare… am vazut asta si intr-un film cu Sharon Stone… era o muza plina de hachite si mofturi… O muza „fara interes financiar” probabil a imigrat din alt univers… unde ocupatia fiecaruia e sa ii fericeasca pe ceilalti… O fi venit cu un OZN sub forma de trabuc sau de farfurie intoarsa cu susu-n jos?
    Monocuvant… e cand omul vorbeste catre sine insusi… Cand vorbeste catre altii, deja devine poliloghie. Cred ca asta e pluralul monocuvantului…

    • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 19:02 Reply

      La punctul cu valoare am nevoie de timp, sa analizez polilogia, ca de la plural ni se trag multe intelesuri 🙂

      • Sorina Februarie 19, 2014 la 19:33 Reply

        Nu e bine… la valoare de un punct, tu ceri trei puncte… O sa platesti dobanda! 😉

        • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 20:29 Reply

          Sa o lasam sa se adune. SIgur ca trebuie sa fie si dobanda!

  3. illusion Februarie 19, 2014 la 11:31 Reply

    Şi eu mă gândeam să fac un dicţionar propriu de termeni 🙂 dar momentan sunt prinsă cu altele. Monocuvânt are plural, dar atunci când rosteşti mai multe mono cuvinte, pauzele dintre ele sunt mult mai lungi, infinit mai lungi decât în cazul cuvintelor!

    • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 17:03 Reply

      E frumos sa te pui sa creezi cuvinte dupa sensuri profunde. Uneori si eu mai glumesc: Cum, nu ai auzit de NIMBURUC? Cauta-l pe google, sau viacent, sau, in cazul de fata, monocuvantul. Ne jucam frumos in nisipul lingvistic, facem castele cu el, ca sa nu il folosim sa inchidem guri :)) Cuvinte iluzie sa scrii!

      • illusion Februarie 19, 2014 la 20:40 Reply

        Mă uimeşti mereu cu creativitatea ta! 🙂

        • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:09 Reply

          Multumesc. Pare o iluzie, inclin sa spun:)

          • illusion Februarie 19, 2014 la 22:11 Reply

            Totul e o iluzie , (d-aia mi-am ales şi nickname-ul ăsta, puteam la fel de bine să scriu şi cu numele meu, dar mi s-a părut mai reprezentativ 😆 )

            • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:13 Reply

              Iluzia este capacitatea unui artist de a defini realitati dupa culorile pe care le insufleteste dupa bunul plac. La tine e o lume roz, cati te invidiazaaaaaaaaaa

              • illusion Februarie 19, 2014 la 22:15 Reply

                Acum e roz, că am ieşit din depresie din câte se pare… dar mai am şi eu pete mai întunecate 😦

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:20

                  Petele de pe cer sunt contrastul pentru stele. Noptile in care stelele pateaza negrul nu sunt frumoase. Dar, depinde si de perspectiva.

                • illusion Februarie 19, 2014 la 22:23

                  Depinde foarte mult de perspectivă!

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:25

                  Iar acum dupa cum spuneai, starea de spirit e roz, e dens pozitiva.

                • illusion Februarie 19, 2014 la 22:27

                  Depinde de motiv, uneori mă văd obligată să am o stare roz, pentru a-i contamina şi pe cei din jur măcar puţin. Dar mi s-a întâmplat să am şi o stare complet opusă, important e să ştii cum (şi să vrei) să treci peste 🙂

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:30

                  E mai curand dificil sa stii cum, sa vrei sa… Viata care nu e trecuta prin zruncinarile de culoare nu e matura si echilibrata.

                • illusion Februarie 19, 2014 la 22:34

                  E dificil să ştii cum, dar primul pas e să nu îl iei pe NU în braţe!
                  Viaţa netrecută prin zdruncinări şi variaţii bruşte de culoare (sau măcar de nuanţă) e răzgâiată şi piţiponcoasă sau cocalăroasă (în funcţie de sex) dar şi plictisitoare şi neinteresante!

                • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 22:38

                  E, ca sa ne tinem de context, o viata unde soarele fie arde, fie nu mai apare. Mai bine un soare care rasare din cand in cand!

                • illusion Februarie 20, 2014 la 13:02

                  🙂 exact!

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 13:11

                  🙂

      • Lorena Februarie 22, 2014 la 02:59 Reply

        Joaca in nisipul lingvistic … cat de multe sensuri se pot naste la o simpla adiere de vant! Oare daca ar fi furtuna ce s-ar intampa?

        • Cosmisian Februarie 22, 2014 la 12:13 Reply

          Cand furtuna se iveste in parcul plin de nisip lingvistic, poate se naste monologul!

  4. Bursucel Februarie 19, 2014 la 03:01 Reply

    Hmmm… ciudată povestea monocuvântului ăsta! Poate i-o găsi altcineva pluralul… La mine – cu toată silința dată – n-a scos la iveală decât un maaare semn de exclamare! Diabolic, zău! 👿

    • Cosmisian Februarie 19, 2014 la 17:00 Reply

      Ciudata rau, dar vad ca te-ai pus sa incerci un plural la monocuvant: Di/abolic. E un fel de abolire duala? Ca, de as intelege cuvantul cum e scris, mai bine imi sterg articolul, dar nu il sterg, draga Bursucel 🙂

      • Bursucel Februarie 20, 2014 la 00:26 Reply

        Și bine faci că nu-l ștergi! 🙂
        Cât despre încercări… niciodată să nu spui Nu se poate! până nu verifici, indiferent de câte cucuie-ți cresc instant pe creștet! 😉

        • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 00:33 Reply

          Nu-l sterg, promit! Tu spui ca se poate gasi un plural… treaba ta 😉 eu nu te opresc, dar e pe riscul tau. Au fost cazuri in care monocuvantul la plural a dus la o intreaga dezbatere pe tema data. Intentia mea a fost sa scriu mai mult, sa pun mai multe definitii… O faceam mai demult sub categoria Convorbiri tacute. Muza era mai draguta atunci si avea si de ce!

          • Bursucel Februarie 20, 2014 la 00:37 Reply

            Ah, departe de mine să spun așa ceva!
            Spuneam doar că-n loc de plural s-a ițit un i întors! 😉

            • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 00:40 Reply

              Un i intors. „!” Desi eu cred ca tu altceva spui. Crezi ca punctul de pe i a plecat sau ca a ramas in suspensie…

              • Bursucel Februarie 20, 2014 la 00:46 Reply

                Nu-mi pune vorbe-n gură! 😆

                E drept, mi-a părut un pic rău c-ai pus punct articolului. Ți-aș mai fi dat eu două puncte de la mine să i le-adaugi în coadă, dar…
                Sunt gândurile tale – nu mi-aș putea permite să le-nvălmășesc! 😉

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 00:47

                  Haide, Bursucel, scrie-le aici. si, foloseste i-ul normal, cu punctul pe trunchi!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 01:10

                  Uneori e mai bine să-l lași măcar o clipă pe i cu susu-n jos, fix cât să realizezi greutatea unui aparent insignifiant punct. 😉

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 01:11

                  Asta a fost o replica de milioane! As vrea sa apara in rosu, dar nu stiu cum sa fac asa ceva! :*

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 01:18

                  Las-o așa, prefer să nu bată la ochi, c-ar da bătăi de cap cel puțin unei persoane….

                  P.S. Ia-o ca pe un semn de mulțumire pentru Indla – la tine am ascultat-o prima dată… >:D<

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 01:22

                  Corect, mai bine Indla decat batai de cap!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 01:26

                  Iar Corect! Am eu ce am cu i-ul azi… 😳

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 01:30

                  Nu stiu de cate ori am ascultat melodia respectiva!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 01:39

                  E puternică, nimic de zis, plină de-o încărcătură aparte… Aș boldui aparte ăsta…

                  Cât despre ascultat… mi-ar plăcea să mă cumințesc – pe cât de frumoasă e, pe-atât îmi induce o stare de tristețe. Pune la socoteală și faptul că-mi este familiară limba franceză și o să ai Tabloul în toată splendiarea lui!

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 01:49

                  Eu am cautat traducerea in engleza, dar ce e cantat in franceza e genial. Trist, e drept, dar desprinde-te de asta. ramai cu partea cu dansul!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 01:53

                  Pentru mine o Piesă înseamnă linie melodică & cuvinte. Greu de disociat. 🙂

                  Dar mi-s tare, să știi! Scap eu și din asta! 😆

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 01:55

                  Orice linie melodica are si strofe nescrise! Mai ales cand tu te tii bine! Ș)

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 02:02

                  Nu mă lasă sufletul să schilodesc așa frumusețe de melodie, retezându-i cuvintele. 😳

                  💡 Îl pun pe linie paralelă cu mine pe Socrate, de exemplu… Păi el a pătimit mai mult, bietul, nu?! Și-uite-așa-mi mai smulg un zâmbet, că doar mi-s vie încă! 🙂

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 02:08

                  Sunt sigur ca nu te-a demoralizat o melodie, nestirbita de frumosul liniei melodice si al cuvintelor. Omul canta despre iubiri, avute, pierdute, regasite, de cand e om. Iubind, ramanem!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 02:12

                  Firește că nu… doar mi-a tras un bobârnac fix cât să pic pe gânduri și să-mi mai tempereze un picuț zâmbetul. Nu-i sfărșit de lume încă! 😉

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 02:17

                  Cand doare prea tare, somnul ajuta! INtre zambet si tristete sta o nota muzicala ce produce reactii minunate in tine!

                • Bursucel Februarie 20, 2014 la 02:22

                  Că bine le mai zici, zău! 🙂
                  Ai zis Somn, da? 😯 Știi cum e cu scurtcircuitul, nu? Întâi lumină inteeeensă și-apoi brusc Beznă!

                  Noapte frumoasă, că altminteri iar mă trezesc mormăind dimineață urâciosul Mi-e soooomn! ;))

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 02:24

                  Sa iti recomand o melodie de nani nani? Multumesc pentru comentarii, de fapt pentru conversatie! Somn odihnitor!

                • Cosmisian Februarie 20, 2014 la 02:29

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: