Mi-am propus sa uit complet de papadii. Partea a treia. Am aflat ca sunt gemene.

Mi-am propus să uit complet de păpădii – și-am aflat că sunt gemene

Mai hotărât ca nicicând, penelul meu din tulpina verde a unei păpădii visătoare își croiește din nou forme distinctiv-raționale pe culoarele minții mele de noapte. Mi-am propus din nou să uit complet de păpădii, cu-atat mai mult cu cât e prima iarnă în care prezența lor îndrăzneață a făcut din solul primăverii, ghiocelul, o neclaritate, pe când păpădia este peste tot, galben-aurie, sfidând mersul normal al anotimpurilor. Păpădiile! Le privesc adesea, adunate în formă de aur, zăcământ neprețuit de vise, prinse de pământ, parcă determinate să mă provoace ostentativ cu rochița lor de vară, doar să te uit definitiv.

SAMSUNG

A fost odată o păpădie cu flori frumoase, o câmpie,

Avea și-o soră geamănă, ce chiar și azi mai povestește,

Când iarna cea cu burta albă ascunse-n sine-o primăvară,

Dintre sclipiri de soare, în galben păpădicesc, în floare,

Și-a înflorit.

Una e mai mare, calculată, sora mai mică, distracție vie,

Una-i deprinsă cu gândirea, business și sofisticată este,

Cealaltă visează la iubire, valsează înflorită făr’ s-o doară,

Cuprins discret de păpădie, de frunze-n formă de polenizare

Ea mi-a zâmbit.

Ce sunt eu? Un deal cu două burți, coline prinse-n iarna cu vedere neoprită către nori, de-acolo vine albul în care visele-mi coboară, să pot ascunde-n mine primăvara, când păpădia nu mai zboară. 

Un nor cu țurțuri timpurii, purta în sine alb de dor, să știi,

Secrete albe, spuse dintre gratii de ființă-n disperare,

Dar orice-ar face, un nor e nor și de îl crezi că moare,

E doar suspans și-o mică alterare de culoare.

Un nor e nor, cu țurturi pare chiar o floare.

Am privit norul înghețat unindu-și frigul cu dealul meu, și-l durea pârtia pe care mulți se aventurau să urce, doar ca să-și alunece plăcerile pe costul albului de nor. Dar, nu i se întâmplă norului prea des să fie rece și inert, astfel că, răbdarea îi va topi sufletul cât să se desprindă de dealurile mele, atât cât să poată continua să survoleze lumea în straturi de ființă nouă. Ascunse-n mine sunt istorii dezrădăcinate, croite-n fugă, aproape de final lăsate, dar nu mă preocup când știu că norul orice-ar face, ploaia tot pe pământ îmi bate. De ce îmi place mie norul? Vă scriu aici, cu polen de păpădie, înmuiat în apa unui ocean invizibil, ce e adânc și-ascunde nori și el: V-ați întrebat de unde își adună norii apa ce-i compun? De unde părul lor perfect e de culoare deja-vu? Fratele mai mare al norilor este oceanul invizibil, acolo fug ei adesea, să-și înece supărarea, apoi se-ntorc să-și verse noua stare pe dealul meu, cu două burți, coline albe când le privești din depărtare.

Sunt singur iarna, sunt singur și nu mai caut alinare,

Soarele mi-e sufletul-pereche, dar e în hibernare,

De te-ai întoarce aș fi la fel să te primesc cum vrei,

Sau te-aș trimite fără ezitare în altă sferă, oare?

Încearcă de-ți dorești să afli!

40 de gânduri despre „Mi-am propus sa uit complet de papadii. Partea a treia. Am aflat ca sunt gemene.

  1. Simona Februarie 13, 2014 la 19:24 Reply

    Cât de frumos ai scris aici !

    • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 19:27 Reply

      🙂 Am o mare slabiciune la subiect. Am scris trei parti din seria „Mi-am propus…”, dar sunt sigur ca o voi mai face! Bine ai revenit pe dealul cu papadii!

      • Simona Februarie 13, 2014 la 23:32 Reply

        Spor la scris ! Bine te-am regăsit!

        • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 23:33 Reply

          Multumesc Simona, sa fie spor. Am vazut ca spatiu am, doar inima sa fie!

  2. ane Februarie 13, 2014 la 09:55 Reply

    Ganduri sensibile, culoarea cuvintelor, tandretea cuvântului transforma visele invizibile in imagini vizibile. Frumos alint, “papadie”, miresme pentru suflet. O zi pasionala in FERICIREA de a fi!

    • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 11:37 Reply

      Cand „a fi” inseamna papadie, viata ti-e complexa, ca versurile dintr-o poezie.
      O papadie cu nebunia ei iti doresc si tie, Ane, pentru o zi cu soare si rezistenta la umbre.

      • ane Februarie 13, 2014 la 15:27 Reply

        🙂

        • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 15:43 Reply

          Mi-ai amintit de Fumiel. M-am pus sa corectez cele trei parti, cu tot ce le lipsea. Sunt multe articole pe care le-am scris noaptea, nu le-am verificat si au ramas asa… ceea ce nu e frumos. 🙂

          • ane Februarie 13, 2014 la 16:04 Reply

            …e frumos ceea ce scrii 🙂

            • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 16:46 Reply

              Ma bucur ca ti-ai facut timp sa ma citesti!

              • ane Februarie 13, 2014 la 16:51 Reply

                .. si eu îti multumesc, o sa mai trec pe la tine.

                • Cosmisian Februarie 13, 2014 la 16:57

                  Las usa deschisa. Fumiel supravegheaza, sa stii!

                • ane Februarie 13, 2014 la 16:59

                  ok!

  3. Camelia - Nicorina Edu Februarie 10, 2014 la 22:50 Reply

    Îmi este foarte dragă povestea aceasta cuprinsă în alte povești, ce la rândul lor se transformă în simboluri doar de poet știute! Puf de păpădie ce transformă anotimpuri…gemenele care umplu poienița…transformări.
    Ai ales să dai oceanului invizibil un rol ce poate că nici el nu și-l conștientizează…umple viața de nori ce ascund istorii și dau culorilor esențe mândre de sentimente.
    E căldură în gheața norului, e nectar în păpădiile visătoare…e atât de POVESTE, aici la tine! E atât de multă REGĂSIRE aici, la ele…

    • cosmisian Februarie 10, 2014 la 23:43 Reply

      Papadiile mi-au facut viata galbena. Am spus cuiva ca ar trebui sa imi fie atribuita mie culoarea „galben de papadie”! Albastru de Voronet si Galben de papadie! Ma simt tare bine scriind despre papadii, dupa cum e evident; fac ce fac si nefac, si ma intorc la ele. Le iubesc pur si simplu.
      Expresia „Oceanul invizibil” ii apartine Cristinei Winters, care are un articol intreg pe tema aceasta.
      Regasire in transformare, regasire in poveste…

      • Camelia - Nicorina Edu Februarie 10, 2014 la 23:46 Reply

        Ai pus păpădiile dincolo de poveste, este adorabil felul în care le-ai ținut în vânticelul lumilor! Citesc cu emoție crescândă fiecare gand al tău.
        Știu despre oceanul invizibil, o admir pe Cristina…de aceea am și făcut acea referire. Ai prieteni minunați care știu să aprecieze substanța compozițiilor tale!

        • cosmisian Februarie 10, 2014 la 23:49 Reply

          Prieteni printre care te numeri si tu! Multumesc! Nu ma inteleg ce am cu aceasta planta salbatica, insa de copil m-a tot ametit cu nectarul ei. Trasaturi de a fi, trasaturi de a deveni, amalgam de devenire, papadia le stie bine!

          • Camelia - Nicorina Edu Februarie 10, 2014 la 23:58 Reply

            Mă simt onorată, domnul meu distins! Prietenia e un lucru rar, iar eu știu să-l apreciez.Ne asemănăm în bucuria de a fi alături de florile sălbatice…

            • cosmisian Februarie 11, 2014 la 00:06 Reply

              Reciprocitatea e aproape ca a papadiilor gemene. COmentam incrucisat se pare 🙂

              • Camelia - Nicorina Edu Februarie 11, 2014 la 00:09 Reply

                Sunt o minune păpădiile gemene, așa cum am comentat pe frunzele lor! Tu știi că joaca pentru mine este seva plăntuței,așa că mă prind cu veselie!

                • cosmisian Februarie 11, 2014 la 00:13

                  Desi par galbene la chip, papadiile sunt jucause si le coloreaza copilaria oriunde ele au ajuns!

                • Camelia - Nicorina Edu Februarie 11, 2014 la 00:15

                  Le voi lua puțin în lumea copilăriei mele…
                  Gânduri bune îți las!

                • cosmisian Februarie 11, 2014 la 00:19

                  Ganduri bune primesc, Camelia!

  4. OrhiKamyDeea Februarie 3, 2014 la 07:36 Reply

    Si pana in final ma-ntreb cu ingandurare:
    Sa fi tu norul-ploaie ce picura culoare?
    Sau esti tu dealul mare ce-ndeamna la urcare?
    (Pe OM ce-si cara perechea grea de skiuri in spinare,
    Ajuns in varf le leaga de picioare si aluneca la vale)
    Sau poate esti oceanul cu valurile sale
    Ce se vor domolite sub a umbrei visare?

    Papadiile tale nu iti dau pace de sub inghet. Mai bine joaca-te cu ele si vezi ce au sa-ti trasmita, poate descoperi alte lumi fabuloase cu care sa ne incanti. Bine ti-au revenit papadiile!

    • Cosmisian Februarie 14, 2014 la 00:21 Reply

      E munca de Sisif (alt meleag) sa ma stradui sa fug de Papaditza, cand te gandesti ca mintea cu labirintul ei impus (fumiel si Primrose) ma forteaza necontenit spre galbenul nectaric al papadiei, de-mi vine sa strig: Destul cu Papadia si al ei Nimburuc (Povestea Nimburucului Gradinar si a Papaditei lui), destul, Francesca (Parione Ak!). Dar, OrhiKamyDeea, de aste lumi nu te incanta, reflecteaza la cele pe care un Mirel, sau Efine, Jopf si Urh le stiu bine. Daca toate lumile mele te incanta, ma simt bine. De nu, ma voi simti ca un caine legat cu un lant de argint… Si, iar ajung la papadii, la un Etiere, sau de ce nu, la o misterioasa papadita pe numele sau Filioris.

      • OrhiKamyDeea Februarie 15, 2014 la 19:12 Reply

        Un alt fel de munca de Sisif imi propui, cand spui sa inteleg lumile tale atat de multe si, de fapt, toate impreuna insemnand o singura lume atat de complexa a omului ce le prezinta prin scrierile lui foarte inspirate si metaforice.
        Aceasta singura lume a ta ma incanta. Dar, eu ma pierd adesea in ea si apoi cu greu gasesc o cale de razbatere. Nu doresc sa fiu cea care pune o noua zala de argint lantului deja existent. Dar, cu siguranta cheia lacatului nu imi este in proprietate. Sau? Cine poate stii cu adevarat cui apartine cheia ce poate elibera cainele legat de copacul singuratatii lui?
        Oare, un alt caine, legat cu lant diferit de un alt copac, poate fi un intelegator complex al lumii Cosmisianului ce e formata din microlumi? Poate fi el incantat de toate aceste microlumi sau mai bine sa isi gaseasca incantarea in lumea lui?
        Si acest al doilea caine cauta stapanul cheii ce ar deschide lacatul ruginit.
        Doi caini diferiti, legati de copaci diferiti. Pot fi ei dezlegatori de lumi?

        • Cosmisian Februarie 15, 2014 la 19:34 Reply

          Imi ceri sa scriu continuarea… zalele sunt ale cainelui. Asta daa nu ma transformi pe.mine intr-un caine:)) hihi

          • OrhiKamyDeea Februarie 15, 2014 la 19:38 Reply

            Fiecare suntem posesori fericiti al unui animal de companie. Cu lesa sau fara lesa.
            Oare pisica se tine in lesa??? 😆

            • Cosmisian Februarie 15, 2014 la 19:44 Reply

              Pisicile sunt mai inselatoare, salbatice.

              • OrhiKamyDeea Februarie 15, 2014 la 19:47 Reply

                Ooo, dar cat de frumos torc si cum se alinta cand le mangai pe burtica. Sunt delicioase.
                Sa iti spun un secret: imi este frica de caini. Rauuu frica 😆

                • Cosmisian Februarie 15, 2014 la 19:57

                  Mie imi plac papadiile!

                • OrhiKamyDeea Februarie 15, 2014 la 20:06

                  😆 Nu stiam! 😆
                  Atunci…. scrie modul cum doresti sa le uiti E minunat! Sa incerci sa uiti ceea ce iti place, si fara motiv intemeiat?
                  Alta provocare pentru oamenii simpli ca mine 😀

                • Cosmisian Februarie 16, 2014 la 01:29

                  E weekend! E liniste in zorii unei duminici frumoase! Odihna placuta!

                • OrhiKamyDeea Februarie 16, 2014 la 11:11

                  O duminica frumoasa sa ai!

                • Cosmisian Februarie 16, 2014 la 11:17

                  Fara dureri de ap nu exista duminica frumoasa. 😐

                • OrhiKamyDeea Februarie 16, 2014 la 11:35

                  Sper ca nu muzica mea este sursa lor 😆

                • Cosmisian Februarie 16, 2014 la 19:56

                  Clar ca nu! 🙂

                • OrhiKamyDeea Februarie 16, 2014 la 20:56

                  Sper ca te-ai odihnit suficient, cat sa nu te mai supere durerile de cap si sa iti incepi saptamana fresh 😉
                  Dar, e bine, de cele mai multe ori, ca odihnindu-te, sa faci ordine prin preajma 😆

                • Cosmisian Februarie 16, 2014 la 21:42

                  🙂

                • OrhiKamyDeea Februarie 16, 2014 la 21:45

                  Razi tu, dar …. 😆
                  Stii mai bine decat mine despre lumea voastra mica 😉

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: