Mirel Pulberette – Prima parte

Mirel Pulberette – Prima parte

Consistența apei este destul de remarcabilă astăzi. Mi-am așezat dosarele cu noile proiecte pe platforma de studiu a dlui Marceau Beleroux, șeful meu pentru acest proiect. Scuze, iar sunt zăpăcit și nu m-am prezentat. Sunt Mirel Pulberette, proaspăt absolvent al Universității de Studii Inovative ale Regiunii Pretior. Văd în ochii voștri cât de încurcați sunteți. Nici nu mă așteptam la altceva, cu-atât mai mult cu cât am fost avertizat să nu îndrăznesc să mă apropii de voi și să comunic cu voi. Am sperat însă în asemănarea dintre speciile noastre, iar de am dreptate, posibil să vă împărtășim mai multe despre lumea pe care nu o cunoașteți aproape deloc.

Ochii le erau fixați pe mine, probabil căutând asemănarile dintre noi, diferențele fiindu-le izbitor de clare. Noi, ocenolanii, co-existăm de mii de generații cu oamenii, doar că am ales să ne păstrăm lumea ascunsă de voi. Locuim de milioane de ani în oceane, într-o dimensiune a lor pe care voi nu ați perceput-o vreodată nici până în prezent. Suprafața oceanului este stratul cel mai indepărtat al lumii noastre, pe care îl mai explorăm uneori. Lumea noastră își începe suișul de la cea mai joasă și necunoscută parte a lumii voastre. Ne-am ascuns lumea printr-un dispozitiv construit de strămoșii nostru, numit Expecteron, astfel că tot ce vedeți voi în oceane este orice, dar nu lumea noastră. La cât de ușor pătrundeți în lumi noi și le distrugeți, nu am regretat niciodată că nu v-am întâlnit în realitate. Expecteronul a produs atât de remarcabil o reflectare infimă a Oceanolanului. V-am împiedicat adesea în eforturile voastre de a ne explora periferia lumii noastre marine.

Ușor amețit de la poziția răsturnată în care oamenii își trăiau destinul, Mirel se simte însetat, iar teama că a greșit trecând de protocoalele de protecție ale Expecteronului îi pune stăpânire tot mai intens pe fiecare milimetru de inimă. Ființele descrise în Legendele Uscatului îi prezenta pe oameni atât de diferit de acele ființe încorsetate în alb. Nu le-a înțeles deloc costumația, ce părea mai degrabă potrivită pentru scufundări în ocean. Oare și uscatul lor este ud de se ascund în spatele costumelor lor albe cu globuri transparente în partea superioară?

oceanul-noaptea_google

Greu de crezut, însă Mirel se afla în posesia Institute of Oceanography din Japonia. Pescuit de către japonezi, am spune, din planșeul oceanic odată cu gheața de foc (hidratul de metan), pe care oceanolanii îl foloseau de generații ca sursă de energie pentru Expecteron, Mirel avea să se confrunte cu cele mai extraordinare aventuri ale vieții sale printre oameni. Așezat într-un bazin de dimensiuni reduse, conectat la aparate care îi măsurau funcțiile vitale, adesea dincolo de capacitatea de măsurare a acestora, trupul îi era ținut înspre suprafața apei, contrar legilor fizice din Oceanolania. Amețeala îi dădea dureri de cap și o stare de ușoară confuzie. De ce l-au legat în acea poziție în care stăteau și ei?

După agitația din prima zi, treptat dar în scurt timp, toți acei oameni costumați au dispărut, luminile s-au stins, lăsând acea încăpere imensă înecată într-o lumină gălbui/e. Liniștea ucigătoare era echilibrată de briza oceanică. Vibrații greu perceptibile erau preluate de pereții groși de sticlă ai bazinului. Cineva se apropia în miez de noapte. Mirel își deschise ochii pentru a rămâne blocat în direcția de unde, cu pași prea fini pentru un om, se apropia o tânără subțire cu părul roșcat , trupul învelit în haine colorate strânse pe corpul ei de fecioară. S-a apropiat fără prea multă grijă, lipindu-și chipul de bazin. Mă privea entuziasmată.

Va continua!

Capitolul urmator aici!

24 de gânduri despre „Mirel Pulberette – Prima parte

  1. sweet & salty Octombrie 13, 2015 la 01:58 Reply

    SF- și misterioasa necunoscută… șșșttt. Nu mai zic nimic. Stau într-un colț și ascult cuminte. Dar ce nume prietenos are… Mirel. 🙂

    • Cosmisian Octombrie 13, 2015 la 08:35 Reply

      Am scos povestea de la apa :), de unde este Mirel Pulberette. Stiai ca de fapt gheata de foc chiar este o sursa neestimata suficient astazi? Pacat ca au descoperit-o japonezii… asa l-au descoperit si pe Mirel… Lectura placuta.

  2. Cosmisian Octombrie 12, 2015 la 21:14 Reply

    Reblogged this on Cosmisian's Blog – Ganduri Neinfinite and commented:

    „Consiliul Seniorilor a ajuns la o mare dilemă. Dacă îi ajutăm pe oameni să folosească corect gheața de foc, riscăm să transformăm sursa noastră de energie într-o formă de comerț pe care oamenii nu ar folosi-o decât pentru propria lor distrugere, găsindu-i aplicații militare nefaste, distrugând cu siguranță Oceanul. Dar, la fel de nefastă este și risipirea într-un deceniu a unei resurse de energie ce ar putea susține întreaga Oceanolanie pentru cel putin 3500 de ani.”

  3. onyx damshi Ianuarie 23, 2014 la 11:21 Reply

    Doamne omule 🙂 parca ai fi un ghicitor !!!!

    • cosmisian Ianuarie 23, 2014 la 23:50 Reply

      Onyx, ghicitoresc ce anume? Uite-un Mirel, uite o lume… Cunosc pe cineva care ar defini oceanul ca fiind invizibil…

  4. […] ← Mirel Pulberette – Prima parte […]

  5. illusion Ianuarie 19, 2014 la 20:24 Reply

    Interesant, pe mine m-ai captivat!

    • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 00:04 Reply

      Ma bucur. Continuarea nu o stiu nici eu. Astept si eu sa apara partea a doua.

      • illusion Ianuarie 20, 2014 la 09:26 Reply

        🙂 Misterios ca întotdeauna

        • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 09:35 Reply

          Buna dimineata. E o iluzie. Misterul este iluzia a ceea ce deja ai spus. 🙂 Multumesc ca ma urmaresti!

          • illusion Ianuarie 20, 2014 la 09:35 Reply

            Nu ai pentru ce să îmi mulţumeşti, scrii foarte frumos, deci e logic să te urmăresc! 🙂

            • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 13:20 Reply

              Ma bucur ca aduc placerea lecturii pe ecranele voastre!

  6. OrhiKamyDeea Ianuarie 19, 2014 la 20:09 Reply

    Corecteaza si lumina gălbui, e tot in paragraful indicat 🙂

    • cosmisian Ianuarie 19, 2014 la 23:51 Reply

      🙂 Nu pot sa corectez o lumina galbui. Galbui e galbui si pentru Mirel 🙂

      • OrhiKamyDeea Ianuarie 20, 2014 la 00:00 Reply

        Daca nu-mi mai gasesti like-ul in lista la tine, sa sti ca l-am retras de buna voie si nesilita de nimeni. Doresc continuarea si apoi ma hotarasc daca iti dau like-ul. 🙂
        Ai suficiente butoane apasate si asa. Eu voi apasa pe el cand voi intelege logica povestii tale. Dar cred ca devine interesanta 😉
        Ce-o fi dorind roscata de la Mirel? Mi-ai trezit curiozitatea.

        • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 00:08 Reply

          Corect. Sper sa nu te deranjeze ca scriu despre Mirel. E mai bine sa nu dai Like prea des, ca sa nu le epuizezi. Logica povestii nu exista. E o poveste cu mister. Dar, detectez oare un soi de riposta? Sper sa gresesc, pentru ca am crezut dintotdeauna ca blogul meu e lin ca o apa de munte, desi adesea repejor. 🙂 Seara buna si multumesc pentru comentarii!

          • OrhiKamyDeea Ianuarie 20, 2014 la 00:22 Reply

            🙂 Nu e nici o riposta, doar ca nu am terminat de transmis tot gandul. Era vorba de cele 100 de like-uri primite pentru Mirel. Nu de like-urile mele lasate pe unde am colindat prin Universul Cosmisian. Eu nu apas butonul doar ca sa las semn ca am trecut pe acolo, pe nici un blog.
            Cat despre raul de munte. .. da, ma gandesc ca ai dreptate 🙂

            • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 00:33 Reply

              Frumos spus. Multumesc.

              • OrhiKamyDeea Ianuarie 20, 2014 la 00:39 Reply

                Cu placere 🙂
                Astept continuarea, aparitia roscatei ma face curioasa.
                Si nu cred ca sunt singura care asteapta 😉

                • cosmisian Ianuarie 20, 2014 la 00:47

                  🙂

                • OrhiKamyDeea Ianuarie 20, 2014 la 09:23

                  🙂 Intr-un final … ai mare dreptate cu ceea ce transmiti 🙂

                • cosmisian Februarie 6, 2014 la 19:43

                  🙂 Sper Ca povestirile astea sunt cat de cat bune si pentru bunici, sa le povesteasca nepotilor. 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: