VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

M-ai creat din cuvinte apăsate-n pagini vechi,

Ochii mi i-ai frânt schimbându-le culoarea des,

Un trup cu forme instabile am sfârșit să port,

Lasă-ma să fiu oricum, nescris mi-e bine, îți spun.

versul liber 1

Dar tu ești scriitorul meu, o spui pe rând oricui,

Mă faci puternic ca apoi să-mi furi tăria slabă,

Am mâinile muncite, dar stai, acum le faci mai fine,

Mă treci din stări de fericire-n stări stupide, jur.

versul liber 3

Îți cer să te decizi când scrii  de mine iar,

Mă scrii, mă stergi, mă faci să fiu și să dispar,

Decide-te să fiu, că simt constrângerea adânc,

Azi vreau să mă revolt, să-ți rup creionul

Să fiu din nou același 

versul liber 2

25 de gânduri despre „VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

  1. OrhiKamyDeea Decembrie 22, 2013 la 00:51 Reply

    Chiar aveam nevoie de cuvinte frumoase in aceasta noapte. Multumesc.

    • cosmisian Decembrie 22, 2013 la 01:46 Reply

      Rar imi reusesc si mie astfel de cuvinte. Viata sa iti aduca cat mai multe cuvinte frumoase, odihnitoare, sanatoase.

  2. OrhiKamyDeea Decembrie 5, 2013 la 12:50 Reply

    Ce dulce curge versul liber
    Atunci cand linistea coboara
    In sufletul ce, odinioara,
    Era scaldat in vorbe goale.

    Frumoasa imperecherea de cuvinte din versurile libere asternute pe coala gandurilor tale.

    • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 13:00 Reply

      Versurile libere sunt cele mai nebune. Pot deveni orice.

      • OrhiKamyDeea Decembrie 5, 2013 la 13:07 Reply

        Pai atunci … sa curga nebunia in versuri libere 🙂
        Garantat va iesi ceva mirific sub condeiul vrajit al Cosmisianului.

        • cosmisian Decembrie 10, 2013 la 21:06 Reply

          Fara condei ca tocmai l.am frant

          • OrhiKamyDeea Decembrie 10, 2013 la 21:23 Reply

            Actiunea iti apartine in totalitate.

            • cosmisian Decembrie 11, 2013 la 02:35 Reply

              Fiecaruia ne apartine actiunea. Sa fii si vers si scriitor, creion ce frant ti-ai fost tu tie, nu e usor cand te gandesti ca vrei sa te mai definesti si-n poezie…

              • OrhiKamyDeea Decembrie 11, 2013 la 09:27 Reply

                M-am definit asta noapte in poezie,
                Drept raspuns la intreaga melodie.
                Iar creionul meu a scris o mare nebunie.
                Ce va ramane, sper, doar pe hartie.

                I’m not the one, just simply me.

              • OrhiKamyDeea Decembrie 20, 2013 la 20:29 Reply

                Frumoasa melodie. Mă simt specială. Oare sunt cu adevărat? 🙂

                • cosmisian Decembrie 22, 2013 la 00:39

                  Sunt sigur ca esti speciala si e adevarat. Oare nu toti suntem astfel? Cand traim special, si totusi natural… e incredibil

  3. alma nahe Decembrie 5, 2013 la 00:54 Reply

    Ţine de instinct! Uneori e ciorna, alteori e ceea ce numim noi „pe curat”. Asta face uneori diferenţa. Nu de valoare, ci de gând. Care de obicei, se duce într-acolo unde e chemat. Ca şi cu noi acum, în acest moment. Textul ăsta e posibil ca tu să-l fi scris lumii întregi, dar discuţia cu mine va inhiba lumea şi nu va mai pricepe mesajul simplu al gândului simplu de la început, până să apar eu şi să complic. 🙂

    • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 01:25 Reply

      Asta da explicatie. Lume, nu te inhiba ca textul simplu este explicat in forme inaccesibile tie. Si ce-i daca?! Lasa ca te scriem si pe tine, ca o fi cu creionul, ca o fi cu foaia direct. Tu stai acolo, lume si te scriem noi. Eu cam am placere in lucruri complicate. 🙂

      • alma nahe Decembrie 5, 2013 la 01:50 Reply

        Bine, aşa cum s-au aşezat acum răspunsurile, ar putea chiar avea sens, dacă ne oprim aici. Altminteri…o luăm prin bălării. 🙂

        • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 01:54 Reply

          Multumesc pentru timpul petrecut in Cosmisiania.

          • alma nahe Decembrie 5, 2013 la 01:56 Reply

            Mai vin…;) Cât să destrămăm lumea…când e de destrămat.

  4. alma nahe Decembrie 5, 2013 la 00:07 Reply

    Desăvârșit! Cred că așa facem și cu oamenii. Noroc că ai zis că e apoteotic…mai poate cade la înțelegere cu creionul, când să se odihnească, când să fie descris…e o soluție, în această situație, ca în mai toate în lumea asta, de compromis.

    • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 00:18 Reply

      Cu siguranta. La cate schimbari de personalitate a deprins versul liber, a inceput sa isi doreasca acea libertate. Ma intreb acum, ar vrea sa fie inca scris, o forma pala, poezie, sau tinde el sa fie om, descris cu drag de-o poezie?

      • alma nahe Decembrie 5, 2013 la 00:24 Reply

        Asta numai omul poate să știe. Eu, dacă aș fi omul, m-aș lăsa pe mâna creionului. Uneori, ceea ce se vede de-afară în interior, poate fi mai adevărat decât privind din interior spre afara-ți. Și e și mai greu, dacă stai să te gândești. Cred că „adevăr” e acela care te lasă să fii mai bun decât crezi că ești, mai blând, mai iubit, mai…mai!
        Dar păcat că și adevărul, ca și omul, ca și creionul, ca și versul, e apoteotic. Dacă era un creion simplu, se rezolva simplu.

        • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 00:31 Reply

          Suntem revoltati pe creion adesea. Viata e o compozitie nebuna a creionului ce vrea a scrie pe hartia noastra. Umanitatea este o Biblioteca a VersuluiLiber. Foarte multe carti sunt softbound, cu pagini ieftine. Mai sunt si editii de Lux. Eu azi vreau sa ma regasesc in pozitia de cititor. Sunt o carte ce citeste.

          • alma nahe Decembrie 5, 2013 la 00:42 Reply

            Bine, tu eşti mai mult o filosofie a creionului. 😉 Scrii cu mâinile, datorită unui ac căruia îi place în vid.
            Eşti un creion virtual, o carte virtuală, un om virtual dar cu potenţial de creion cu mină de cărbune, o carte cu foi care miros a pădure(şi a clei, mucegai etc) şi un om care stă în faţa unui ecran şi nu poate să-şi stăpânească mâinile. 🙂

            • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 00:44 Reply

              Eu le-am spus, chiar le-am cerut sa stea cuminti. „Luam o coala de hartie si scriem cu ea pe un pix, alb pe negru. Rezultatul? Opera in oglinda. Capodopera cum se scrie oare?”

              • alma nahe Decembrie 5, 2013 la 00:44 Reply

                Ca pod, opera! 😉

                • cosmisian Decembrie 5, 2013 la 00:49

                  Ajungem din nou la creion. Poezia am scris-o in pat, pe o ciorna. S-a intamplat ca de aceasta data sa folosesc aceeasi ciorna pe care mi-am notat ideile pentru Trenul Iluziilor Mov, partea a doua… E de la ciorna! Sa fie Ciorna Opera?

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: