Trenul iluziilor mov (6) – Tu esti sora geamana a Iluziei. Final

Trenul iluziilor mov (6)
Tu eşti sora geamănă a Iluziei

iubire-pierduta

Iluziei tale – sursa foto>google

Cu spatele sprijinit pe bancheta fină, m-am adâncit în gânduri. Trenul părăsise Gara fără a-şi anunţa graba, iar noaptea şi-a făcut curând apariţia. Trenul iluziilor mov şi un vagon al liniştii ce doare. Privesc de jur împrejur la cei trei călători adormiţi, nepăsători de inima mea tulbure. Noaptea se adâncea tot mai mult printre obiectele şi formele din compartiment, lăsând loc doar unui parfum lemnos, feminin, ce umpluse cu îndrăzneală încăperea. Ocazional, stâlpii de iluminat cutezau să fulgere lumini jucăuşe transformând întunericul într-un spectacol de chipuri adormite. În faţa mea stătea o tânără pereche, aşezaţi parcă unul într-altul, făcându-i să pară o îmbrăţişare perfectă a nopţii luminate. I-am invidiat. Dar, nu i-am trezit.

Adormisem. Iluminatul gălbui, de control, al vagonului îşi făcu timid apariţia, însoţit de o căldură blajină ce parcă topea adormirea şi o transformase în dor. Dor, de căldură cu care nopţile îmi erau încălzite în îmbrăţişarea caldă a Miss Velvetei. Singur. Mă îndreptam spre un loc necunoscut, într-un tren fără corespondent în lumea în care trăiam. Pieptul îmi vibra. Stiloul vibra asurzitor, parcă dorind să pună în cuvinte negre avalanşa de simţiri pe care le cultivasem în toţi anii petrecuţi împreună cu Miss Velvet. Am străpuns cu greu în locul strâmt al pieptului meu mic, atrofiat de închidere, pentru a apuca dur corpul neted al stiloului. Am deschis agenda gălbuie pe care mai schiţam gânduri. Am privit rândurile create de tipografi cu grijă, dozând parcă înălţimea maximă a gândurilor mele. Nu puteam fi limitat la formele impuse de expresie. Eu sunt un scriitor al papirusurilor esenţă, fără rânduri impuse.

Liniştea devenise sufocantă, precum dormitul îmbrăcat în timpul unei veri caniculare. Trenul rula pe şinele paralele la infinit, fără oprire, constant, precum bătăile liniştite ale inimii domnişoarei mele. Bătăile inimii deveniseră tot mai punctate, făcându-mă să privesc în gol în agendă, cum se întâmplă uneori când priveşti într-o fântână adâncă. Pare atât de îndepărtată, atât de crud de îngustată la capătul ei plin de apă proaspătă, liniştitoare de suflet obosit.

Răsfoind a nerăbdare printre paginile aproape lipite ale agendei, găsesc o pagină detaşată cu grijă dintre surorile ei de hârtie, împăturită. O deschid. Scrisul cunoscut al iubitei mele parcă ilumina compartimentul adormit. Am acoperit-o instinctiv cu mâna şi am ridicat-o spre mine, aproape de privirea mea, parcă temător că i-ar acorda cineva vreo importanţă. Toţi dormeau.

– ‘uie să îmi găsesc curajul să îi spun că sunt geamăna surorii mele, iluzia de a fi totul pentru iubitul meu Forewolf’. Cuvinte ce păreau a fi continuarea unei scrisori ce-ar avea începutul pe o soră de-a ei. Dar, am citit mai departe. ‘Jocul nostru a atins cote nebănuite, iar teamă mea este că m-am implicat dincolo de capacitatea de a-mi controla iubirea. Ei bine, îl iubesc. De ce nu-l pot lăsa pur şi simplu? Mă va uita cu siguranţă. El este doar un joc pentru sufletul meu lipit de al lui’, spuneau cuvintele scrise de mâna ei sigură, săpând canioane în sufletul meu. Oare, plecarea ei fusese premeditată?! Lăsase oare în agenda mea acest capăt de suflet, înnodat dublu, cu speranţa că într-o zi îl voi citi, ştiind intenţia sa de a pleca? Scrisoarea continua…

M-am oprit. Am împăturit-o atent şi am aşezat-o între pagini noi, neatinse. Mi-am închis ochii privind-o cu ochii inimii. Am apucat cu mâna stânga colţul superior al agendei şi am început să umplu canioane formate de cruzimea cuvintelor ei cu iubirea ce o creşteam în sufletul meu pentru ea.

Iluziei tale

E destul de adânc în noapte, agăţat de gânduri cu picioare de iarbă, am prins şi eu curaj să îţi aştern câteva cuvintele… Nici nu ştiu cum să mă exprim… Se întâmplă să nu ne luăm rămas bun uneori, serile… şi e în regulă, având în vedere faptul că noi nu începem şi nu terminăm de vorbit. Şi-apoi câte alte motive pot surveni ca nu mai avem cum să revenim imediat. 

În câteva rânduri mi-am exprimat dorul faţă de tine, atunci când dispăreai brusc şi apăreai după o zi, şi cum spui tu, dorul doare, iar dragostea e înţepătoare când obiectul ei nu e găsit… Ai perceput că şi cum nu aş mai fi acelaşi, ca şi cum m-am schimbat, iar asta m-a făcut să nu mai am curaj să scriu. Dar, îţi duc dorul şi anticipaţia de a vorbi cu tine mă consumă… 

Aş dori doar să ştii cât de mult îmi lipseşte zâmbetul tău şi suflul tău în cuvinte. Ai devenit atât de mult pentru mine. Îmi doresc să nu ajung să te fac să simţi că te presez. Am fost preocupat de dimineaţă, de asta am trimis plăcinte calde prin dra Lorrie. 

Sclipitoare Miss Velvet, când stau şi mă gândesc la tine, nu îmi lipseşte nimic. Mi-ai devenit coechipieră într-un joc nebun, în care inimile noastre şi-au pus pe masă toate cărţile, cel puţin cele de care ştim.

Zilele ce au trecut am fost puţin mai intenşi spre o latură a noastră puţin altfel. Ah, puteam jura pe movul sufletului tău, deşi ştiu că nu e permis, că eşti o persoană complexă şi în domeniul respectiv, dar, mi-ai depăşit orice aşteptare. Tu ai făcut şi din simţirile acelea să pară cel mai fantastic lucru atins de mine. Cum poate exista o aşa persoană ca tine? Ce am făcut să mi se dea un asemenea privilegiu să te cunosc cât am reuşit să o fac?!

Te crezi o fiinţă obişnuită, dar pentru mine eşti dincolo de aşteptările mele ascunse. Stau şi mă gândesc, cât timp mi-ai oferit, câtă reciprocitate, cum ne-am împletit simţiri, cuvintele noastre şi-au găsit întotdeauna ţinta, chiar şi atunci când nu aveam curaj să spunem ce simţeam… Ai făcut din mine obiectul multor gânduri intime, eu, un scriitor retras.  

Nu ştiu dacă ne vom mai vorbi vreodată, dar vreau să profit maxim de aceste rânduri ce ţi le destinez. Ştii, sunt puţin melancolic de când am ascultat melodia recomandată de boema noastră prietenă comună. De te-aş pierde pe tine, o viaţă întreagă aş regreta. Am ajuns să te iubesc atât de tare, încât tu niciodată nu vei mai putea pleca din mine. Eşti aşa de prinsă de inima mea, încât, nu voi putea să te neiubesc. Şi prezenţa ta, ah, când tu apari, simt că mor. Mi-ai făcut zilele şi nopţile atât de speciale. Nu mi-ai oferit doar câteva minute de bucurie. Niciodată nu am fost atât de vesel, bucuros, încântat, atins, plin de senzaţie cu cineva. Nu am întâlnit pe nimeni ca tine. Te iubesc! Vei rămâne atât de întipărită în memoria mea, încât te voi purta cu mine, bătrân fiind, umblând prin parcurile nedefinite ale viitorului.

Cât despre noi, acum, când tu ai ales să pleci fără explicaţie, nu gândesc nimic despre viitor. Am ales să iau sulurile scrise şi să plec. Plecarea mea este irevocabilă. Dar, ştii că te-am simţit, te-am sărutat, te-am gândit, te-am sărutat pe palmă. Ţi-am vorbit mult, nu mi-ai lipsit din ce am făcut. Eşti comoara mea cea mai ascunsă, dar am plecat. De vei reveni acolo unde m-ai lăsat, nu mă vei găsi. Sunt departe, plecat departe. Astăzi, în greul nopţii recunosc, am constatat că sora ta geamănă, te-a trădat. Iluzia te-a trădat. Am cunoscut-o întâmplător. Nu mi-ai spus că ai o soră, geamănă. Câte nu mi-ai spus! Dar, nu te preocupa, nu aşteptam nicio explicaţie.

Cu bine, Forewolf!

Am împachetat paginile scrise din inimă şi le-am ascuns într-un plic. Miss Velvet a devenit o iluzie, o iluzie mov într-un tren cu o destinație necunoscută.

[Sfârşitul călătoriei nu îl ştim. Forewolf a ajuns la destinaţie,
Departe de orice urmă a trecutului.

Vânduse toate papirusurile în schimbul uitării.]
Final!

Cosmisian

Capitolul precedent aici!

18 gânduri despre „Trenul iluziilor mov (6) – Tu esti sora geamana a Iluziei. Final

  1. […] așezat în fața e, o femeie misterioasă îmbrăcată în catifelare mov. O îngemănare nefirească a unei singure ființe în două deveniri, contrare și gemene. (Click pentru referință) Erai sora geamănă a iluziei. Iar ea, Iluzia, privea spre mine mai […]

  2. OrhiKamyDeea Octombrie 27, 2013 la 13:39 Reply

    Mai vreau butoane de like. Unul nu este suficient. Afiseaza-le sa pot sa le butonez: like, like, like …… like de infinit de ori.

  3. Maria Octombrie 26, 2013 la 21:16 Reply

    iluzia exista doar daca vrei sa existe…..daca vrei sa traiesti cu iluzii,altfel…viata-i plina de momente ce merita transformate in realitate pura,simpla si magnifica…..Frumos ce scrii!!

    • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 21:20 Reply

      Multumesc. In cazul de fata, va asigur de faptul ca Iluzia este o persoana reala. ;))

      • Maria Octombrie 26, 2013 la 21:26 Reply

        Oh,Domnule,nici ca m-as fi indoit……cand se apeleaza la sora geamana,totusi?…

        • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 21:28 Reply

          De-ar fi stiut bietul Forewolf… Dar, acum el nu mai este. A devenit o simpla poveste fara papirus.

          • Maria Octombrie 26, 2013 la 21:33 Reply

            orice poveste este gasita si insufletita…..iar bietul Forewolf,va redeveni iubitul din povestea cu” nopti traite doar vara”… 🙂

            • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 21:34 Reply

              Ii doresc doar de bine. Acolo unde a plecat! 🙂

  4. Poteci de dor Octombrie 26, 2013 la 16:06 Reply

    Numai un like avem voie? 😀

    • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 16:16 Reply

      Ai dori sa imi acorzi mai multi? Presupun ca ai citit si primele cinci parti. As ajunge la sase. ;)) Cum vii tu sa aduci zambete pe suflet de om ce-a fost dat uitarii…

      • Poteci de dor Octombrie 26, 2013 la 16:21 Reply

        Postarea merita mai mult de un like dar daca nu ma lasa, nu am ce face.
        Eii, cine a indraznit sa dea uitarii? 🙄 Spune cine si mergem sa-l tragem de urechi 😀

        • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 16:32 Reply

          Totul a pornit de la caldura din bancheta. Ma ametise, destul de intens. Apoi, cand Forewolf a descoperit portiunea de scrisoare… De fapt, citind de la prima parte, Miss Velvet please inca inainte de inceperea calatoriei pe care Forewolf urma sa o intreprinda. E ceva si cu iubirea ce tradeaza. Imi amintesc de o replica a unei distinse ce a spus: „Eu te iubesc, dar tot te voi parasi, pentru ca asa sunt eu.”

  5. incredibleyoung Octombrie 26, 2013 la 12:00 Reply

    Like!…fara cuvinte…dar cu mare efect asupra sufletului.Niciodata nu vom sti de ce sunt lucrurile atat de complicate intre doi oameni…

    • cosmisian Octombrie 26, 2013 la 12:31 Reply

      Sa nu ne indepartam. Eu am consemnat o fantezie. Orice asemanare cu personaje reale este pur si simplu o tradare. Iluzia, sora geamana a Velvetei este destul de activa in zilele astea.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: