Odă toamnei

cristinawinters

Image

Avioanele formaseră un triunghi perfect pe cer. Un triunghi alb, din loc în loc întrerupt, pe o pânză albastră. Canvas. O pânză care îți rănește trupul atunci când te lași înfășurat în ea. O pânză aspră, crudă dar curată, dintr-un in pur.

Ai ochii atât de albaștri încât simt că plângi cu lacrimi albastre.

Dezbracă-te! Aș vrea să te pictez astăzi. În culori și cuvinte. Aș vrea să te mint astăzi. În culori și cuvinte. Aș vrea să te seduc astăzi. În culori și în cuvinte. Nu, nu sunt timidă.

Toamna, vecinii mei mătură frunzele pe jumătate moarte și le dau foc. Vecinii mei nu sunt decât niște făptași care, suspectați de crimă, încearcă să dea foc dovezilor. Jumătate moarte, jumătate vii. Jumătate roșii, jumătate verzi. Jumătate vară, jumătate absența ei.

Ești frumos și trist, o combinație care mă ucide.

M-am uitat îndelung la pânza aspră. I-am analizat…

Vezi articolul original 752 de cuvinte mai mult

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: