Copita, Potcoava si Gardul

Copita, Potcoava si Gardul

 

Din abur dens se ridica adesea o potcoavă

Ce va să fie o pereche unei copite juvenile,

La trap urma să-și facă stadiul inițierii calul

Iar din potcoavă doar scântei, de la viteză.

În colț de atelier stătea un ghemotoc de fier, ce urmărea cum frați de-ai lui în foc primeau o formă și vise multe și-a croit, sperând să fie o potcoavă. Alături, dintr-un grajd el auzea cum mânzul Bloompy necheza, cum de pământ încă copitele-și lovea, fără potcoave. Spera ca vremea potcovirii inițiale să îi revină lui, să fie scos din umbrele cu praf vechiuț și să suporte chinul devenirii, doar ca să încalțe-un juvenil cal.

Trecuse timp ce fierul să-l măsoare nu putea, când pe fierarul Mundy l-auzi vorbind de potcovire. Nu mult trecu și se simți cuprins cu duritate, căci timpul l-a făcut să fie agățat de nu știu ce, dar fu smuls cu nepăsare, dar ce n-ar face să-ncalțe o copită, să simtă trap galant la care întotdeauna a visat.

Într-un vas ciudat e aruncat cu foc arzându-i forma, și-apoi în râsul mustăcios pe care fierarul îl necheza, simțea cum forma îi cedează și-ncet încet el se topea. Apoi, deși nu se simțea deloc în formă, aude o voce ce sigur nu-i vorbea, spunând: Ia să te torn într-o potcoavă, să nu mai stai tu-acolo ascuns, și-ncet fluidul său metalic se scurgea în formă de potcoavă.

Când bietul fier crezu că i se terminase chinul, aude-o lovitură, două, din roșul ce-l cuprinse de surprindere scântei ieșeau. Durerea l-a cuprins și încerca să strige, dar nimic nu se aude. Apoi, când nu se-așteaptă e aruncat în apă nemilos, dar gândul la copita ce urma s-o învelească tărie pe loc îi devenise. Trecuse mult de când procesul transformării începu, durerea încă o simțea, dar vorba că azi potcovirea în cuie o potrivea l-a fericit, deși nimic nu-nțelegea.

potcovire-cal

Fierarul luă potcoava tânără și-o-ngemăna cu neatinsa copită, în cuie o prindea. Acum potcoava nu simțea nicio durere, se bucură doar că era acolo unde se visa dintotdeauna. Ușor jenat de noua încălțare, Bloompy fu condus la prima încercare.

De-aici s-au desprins povești multiple, pe care Bloompy sigur le adoră, că doar din premii își făcu o lume nouă. Succesul său tocea treptat potcoava, dar sacrificiul ei era doar o formă de trăire a fierului. Calul aleargă o viață-ntreagă nestingherit, dar mintea la potcoavă niciodată nu i-a stat. Dar timpul nemilos și-a spus cuvântul, iar vremea potcovirii noi s-a apropiat. Pe vechea potcoavă au despărțit-o fără nicio resemnare de cea pe care-a însoțit-o în orice deplasare.

Uitată și uzată, cine-ar mai vrea s-o vadă?

Fierarul, om bătrân și obosit de lunga-i viață de fierar, se prinde tot mai tare de gândul pensionării, dorindu-și o ultimă bucată de trăire alături de a lui femeie, o babă frumușică. Femeia îl iubea atât de tare încât gătea cum nu puteai visa, o-așa bună mâncare ea făcea.

Din munca lui de-o viață și-a luat acasă o potcoavă, s-o prindă-n cuie la intrare. Era un gard din lemn înghesuit în formă plană, acolo-n centru o puse, ca lumea-ntreagă să o vadă.

Potcoava deveni simbol al muncii de fierar,

Dar de istoria ei cu calul își va aminti cineva, măcar în grabă?

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: