Necuvinte, Autor Andreotti – folosit cu permisiune

Acest post este o preluare de pe http://someframes.wordpress.com/2012/06/24/necuvinte/
Autoarea, o co-fauritoare de senzatii lingvistice, mi-a permis sa ii absorb articolul. Multumesc!
……………………………….

Necuvinte

Împart cuvintele în două lumi: a celor rostite sau scrise cărora le voi spune simplu cuvinte și cuvintele mute, tăcute cărora le voi spune simplu necuvinte. Necuvintele sunt întotdeauna cu mult înaintea cuvintelor … necuvintele nasc cuvinte.

Necuvintele construiesc. Nu simple dicteuri, nu propoziții transformate apoi în fraze ce se pot analiza sintactico-morfologic, nu monoloage, nu dialoguri – necuvintele construiesc minuțios din fragmente uitate și apoi recompun, necuvintele îmbină și dezbină, necuvintele nasc gropițe-n obraz, dezvelesc diamante-n colțul ochilor, definesc sunete și cântă, necuvintele iubesc și apoi urăsc.

Necuvântul este aidoma unei corzi sau unei clape de pian. O dată atins necuvântul, acesta vibrează în mii de pulsații născând sunetul cuvântului rostit – care aproape că nu mai contează.

Necuvintele mele nu sunt întrerupte brusc de cuvinte. Nu o fac în mod voit, nu e nimic anticipat sau premeditat, nu fac nici o curățenie generală în semantica anterioară actului creator, cuvintele nu succed imediat necuvintelor. Necuvintele mele își dorm somnul latent dar în același timp trăiesc frenetic fericiri și suferințe, adună bucăți de cer, aleg lumini din întuneric, sărută pe gură frunze și copaci, smulg vise din nopți nedormite, împletesc zbateri și doruri, se îmbuibă cu mirosuri, tânjesc atingeri și mângâieri, țes jocuri nebune și dansează desculțe în suflet, închid pleoape obosite și deschid buze umezite…toate croșetate într-o dantelă desăvârșită, fără început și fără sfârșit.

Necuvintele mele asociază liber ceea ce își doresc, aproape că fac totul în locul meu, visează pentru mine, sunt captivate de oameni și situații ireale dar care mimează realul (?), sunt dezinhibate și ludice, se învârt amețitor ca într-un carusel defect și ruginit, creează vortexuri caleidoscopice și curcubee vinovate.

Mă simt vie când cuvintele tac. Dacă gura se teme de-un cuvânt, atunci cuvântul are umbră! Să nu tai niciodată aripile necuvântului atunci când vrea să zboare!

Ferice de cei ce simt și aud necuvintele!

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: