gresesc oare sa fiu ce sunt chiar acum?


.
singur ca aerul, desi ajung peste tot,
departe, desi sunt in preajma lor;
trist, desi tu zambesti cand iti vorbesc,
cu lacrimi ascunse, dansez si iubesc.
strangeri de mana cat frunzele pe pin,
glume croiesc si stii cat de usor imi vin.

mi-am lasat sufletul sa plece singur
ca poate-si gaseste singur alinul.
se-ntoarece adesea sa-mi spuna tacut,
ca lumea e plina de oameni ca mine.
gresesc oare sa fiu ce sunt chiar acum,
complex de simplist, confuz sa m-adun?

10 gânduri despre „gresesc oare sa fiu ce sunt chiar acum?

  1. incredibleyoung decembrie 28, 2013 la 16:05 Reply

    la mine e cam de actualitate starea exprimata de tine…:)

    Apreciază

    • cosmisian decembrie 28, 2013 la 20:10 Reply

      E bine ca esti asa, ca ii faci pe altii sa iubeasca si sa creasca… restul e proces!

      Apreciază

  2. Camelia - Nicorina Edu mai 25, 2013 la 16:07 Reply

    „singur ca aerul, desi ajung peste tot”

    Aerul se simte singur atunci cand isi dematerializeaza esenta trimitandu-si constiinta sa caute curiozitati de esente de om. Devine in firescul lucrurilor sa-si transforme sufletul in bipolaritati care il arunca intr-o stare confuza: ma simt bine pentru ca intalnesc destine noi, dansez impreuna cu ele, ma joc,rad, dar…dar…tot singur ma simt! Vantule, gaseste-ti statornicia!

    Apreciază

    • cosmisian mai 25, 2013 la 16:23 Reply

      Am uitat complet ca am scris asa ceva…

      Apreciază

      • Camelia - Nicorina Edu mai 25, 2013 la 16:24 Reply

        Isi mai gaseste actualitatea?

        Apreciază

        • cosmisian mai 25, 2013 la 16:55 Reply

          Mult mai putin. Atunci tocmai depaseam un eveniment mai dificil decat dificil…

          Apreciază

          • Camelia - Nicorina Edu mai 25, 2013 la 16:59 Reply

            Macar sa fi fost ultimul moment „mai dificil decat dificil”. Cu toate ca viata aduce si aduce aluviuni, poate ca lectia cea mai grea le micsoreaza in intensitate pe cele care vor sa vina.

            Apreciază

            • cosmisian mai 25, 2013 la 18:25 Reply

              Viitorul e o floare noua, necunoscuta… Astazi detin doar o samanta pe care am plantat-o cu grija. Sper ca spinutii de pe samanta sa fie doar pentru ancorarea semintei in sol…

              Apreciază

              • Camelia - Nicorina Edu mai 25, 2013 la 18:30 Reply

                Fie-ti speranta substanta nutritiva cu care sa cresti alaturi de plantuta ta frumoasa. Iti doresc inmuguriri de fluier, trairi de flori si o viata atat de intensa si de frumoasa cat a unui fluture, care ingemaneaza intr-o zi intreg universul!

                Apreciază

                • cosmisian mai 25, 2013 la 23:26

                  Foarte placut raspusul tau. Am depozitat putina speranta pentru mai tarziu. Numai Dumnezeu stie ce ne ofera viata.

                  Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: