Primavara, e ca un stejar batran ce-ntinereste-n frunze…

Primavara este inflorirea unei povesti pe crengi batrane,
Cu flori ce cresc acolo unde au zambit dragele mele zane,
La fel sa fie si a ta iubire, proaspata si-nmugurita,
In flori si fructe, de-mbratisari aprinse incercuita.
Cosmisian, 16 martie 2010

Desi tema acestor versuri e primavara, ea transcede limitatea unui anotimp; de fapt, il poarta in crengi, il exprima in frunzele ce vor adaposti florile primaverii si fructele lipsite de atractia debordanta a apogeului (semintele continute in fruct). Stejarul meu, e omul trecut prin viata, cu trunchiul lovit si invechit, cu ramurile vechi, cu scoarta  aspra. Poate insa batranetea exterioara si aparenta sa starpeasca vivacitatea pe care o lasa sa izvorasca an dupa an in frunze, flori si fructe?

„Sunt vechi si totusi sunt nou, trecut si inca stau sa vin, uscat si las din mine sa curga seva in mii de expresii colorate…”
Rezemat pe spatiul in care sunt, cu o pargie lingvistica polisemantica in versuri transformata, te las sa te gandesti cata speranta a sadit Dumnezeu in om…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: