Uitarea e o poarte intr-un zid

Uitarea e-un cuvant profund, sublim si nedorit,
Cand dragoste si dor in suflet porti;
E ca si poarta prinsa de un zid,
Prin care lumile in doua le desparti.

Uitarea e prapastia cruda ce e-n eter crescuta,
Sapat-adanc in inimi, sfidand fara sfortare
Orice protest al celor ce cuvintele-mi asculta,
Cand mintea te-a gonit, te-a pus in coltul de
UITARE!

Raspuns unei dileme:
Q: daca nimic nu se pierde, in ce se transforma uitarea.. ?
RE: Uitarea se transforma in OM!
cosmisian, 27 feb 2010

3 gânduri despre „Uitarea e o poarte intr-un zid

  1. incredibleyoung Decembrie 27, 2013 la 16:15 Reply

    Nu exista uitare…

    • cosmisian Decembrie 27, 2013 la 16:19 Reply

      Nu exista. Cu siguranta ca cei la care fac eu referire nu m-au uitat. Le mai revin eu, ocazional, cel putin ca instrument de comparatie a ceea ce au simtit candva.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: