Prințesa de sidef – Prima parte. Bătrânelul iubitor de flori

Prințesa de sidef – Prima parte

Bătrânelul iubitor de flori

Cândva în loc cu pietre, o plantă la ghiveci cu clopoţei mititei şi roşii, s-a veştejit de plâns şi nimeni nu a înţeles de ce a apucat-o tristeţea atât de tare în mijlocul iernii. Prinţesa de Sidef, fiind învăţată de frumoasa Adelaide despre sorocul Clopoțicii, a dus-o pe aceasta la un bătrânel ce îşi trăia viaţa singuratică într-o cocioabă veche, să-i dea de sorţi şi să-i prepare leac. Lăsată în custodia bătrânelului, Clopoțica se destăinui celorlalte flori din casă. Le spuse că o cheamă Campanule, sau Clopoţica şi că era tare îndrăgostită de Licurici, un luminător al dragostei pe care l-a întâlnit într-o noapte înstelată la marginea unei păduri de mesteacăn în timp ce admira cerul senin cu Prinţesa de Sidef.

Florile, meşteşugite în tainele inimii, îl sfătui pe bătrânel să meargă în Pădurea Netrecerii de Timp pentru a găsi floarea Raflesia arnoldi, pe care să o amestece cu seminţe de Phalaenopsis amabilis şi câteva lacrimi proaspete de hoya. Zis şi făcut. După mai multe zile de căutare, bătrânelul reuşi să le găsească pe fiecare în parte şi se întoarse la cocioaba lui să facă din ele un amestecă secret în cantităţi ştiute doar de el şi îi dădu Clopoţicii să bea. Ehe, sunt sigur că vă întrebaţi ce s-a întâmplat mai apoi…

… pădurea a început să freamăte şi rând pe rând, animăluţe din poveşti au început să se apropie, lucind în culori de vis, două câte două, în valsuri jucăuşe. A apărut şi Plumbago Auriculata, floarea dragostei, despre care se spune că apare doar atunci când se vor spune poveşti de dragoste nemaiauzite.

Clopoţica a povestit despre Licurici şi Prinţesa de Sidef aşa de încântător, încât fără să îşi dea seama a început să se înrădăcineze ca nicicând înainte. Era aşa de încântată!

Eu spun să îi lăsăm puţin singuri şi să vedem ce aflăm despre Licurici. Ei, bine, o să încercăm să aflăm mai multe şi despre Prinţesa de Sidef.

– Hei, Cărăbuş! Strigai eu de-odată. Ai vrea să ne conduci la Înţeleptul Buştean să aflăm de soarta lui Licurici, că tare tristă mai este Clopoţica noastră din ghiveci?

Şi, dintr-o săritură am şi urcat în caleaşca purtată în văzduh de Cărăbuş. După ce am zburat peste multe pajişti minunate şi am trecut şi prin Pădurea Creta, unde se spune că ar fi Palatul de Cristal, care se arată doar celor cu inima bună, am ajuns la Poarta Scoarţă de Stejar, unde am fost aşteptaţi de veveriţe, portăriţele Scorburii de Răspuns când Cauţi. Cum în poveste pot să fiu ce vreau, cât ai bate din frunze m-am transformat într-o ghindă, apoi m-am lăsat dus de veveriţe în Scorbură. După ce am aşteptat toată ziua şi încă o altă zi, apoi o seară, mi-a ajuns şi mie rândul. M-am prezentat cu cinstea ce i se cuvine a fi oferită, întrebându-l pe înţelept de veste bună mi-o da, despre Licurici ceva de-o ştii.

– Ha ha! Cum nu? Licuriciul toamna târziu sosi, când frigul şi roua pădurea o acoperi. Cu greu o părăsi pe Clopoţica lui, ştiind că iarna el sigur ar muri dacă între frunzele ei culcuşul şi-ar găsi. Și, cum mare le era iubirea, se hotărî să păstreze speranța că într-o zi din nou se vor iubi.

Nici nu se făcu bine iarnă că Licurici a şi început să îi ducă dorul Clopoțicii şi atâtea lacrimi a vărsat, că din ele  praf de lumină făcu, pe care îl aduna cu drag într-un fagure primit de la o albină orfană crescută în Scorbură.

Am povestit atât de multe cu Înţeleptul şi apoi cu Licurici, că dacă aş sta la povestit ar sosi primăvara. Mai bine ne-am întoarce la Clopoțică să-i dăm de veste. De data asta, Licurici, pentru a o asigura pe Clopoțica lui că îi merge bine şi că dragostea lui e caldă ca soarele pentru fiecare frunză și floare a ei, îi înveli într-un prosopel de in un strop de lumină.

Uh, uf, se văita Cărăbuşul în timp ce zbura înapoi la bătrânel. Nu mi-a trecut prin cap să rămân o ghindă doar, ca mai ușor i-aș fi fost la întoarcere.

Ajunşi la bătrânel, vestea întru totul le-am cântat-o. De grabă Clopoţica se îmbujoră şi se umplu de muguri şi înflori cu clopoţei roşii-purpuri ca în vremea în care Licurici privea luna de pe geamul Palatului de pe floarea ei de preț, inima ei de floare.

Vestea cutreieră tot Ţinutul de Farmec şi Pădurea Creaţă, iar Prinţesa de Sidef a fost atât de încântată că i-au crescut și ei aripioare, atât de frumoase că toţi fluturaşii o invidiau de pudra incredibilă cu care și-a sidefat fiece loc al aripilor. A zburat şi a îmbrăţişat-o pe Clopoțică şi de atunci Clopoțica seară de seară o încânta pe Prinţesă cu sunete divine de clopoţei.

Sunt sigur că Prinţesa de Sidef are şi ea o poveste a ei, însă nu am reuşit să aflăm unde se află poarta secretă pentru a intra în Palatul de Cristal. Dar, ca în orice poveste, e timpul să ne așezăm liniștiți capul pe pernă și să îi lăsăm somnului rolul de dirijor al viselor noastre.

Tag-uri:, , , , , , , , ,

8 gânduri despre „Prințesa de sidef – Prima parte. Bătrânelul iubitor de flori

  1. […] – Ha ha! Cum nu? Licuriciul toamna târziu sosi, când frigul şi roua pădurea o acoperi. Cu greu o părăsi pe Clopoţica lui, ştiind că iarna el sigur ar muri dacă între frunzele ei culcuşul şi-ar găsi. Și, cum mare le era iubirea, se hotărî să păstreze speranța că într-o zi din nou se vor iubi. (sursa) […]

  2. runnerintherain Iulie 6, 2014 la 15:12 Reply

    ar trebui sa pui cap la cap toate povestile astea si sa le cuprinzi intr-o carte 🙂 pentru copii mari

    • Cosmisian Iulie 6, 2014 la 15:25 Reply

      le am salvate in pdf pe PC. Daca le vrei, spune. La unele inca mai lucrez, dar nu ma vad publicand… (exceptie Prima parte din Povestea NImburucului Gradinar, care a aparut intr-un volum comun mai multor autori). Crezi tu ca le-ar lectura copiii mai mari?

  3. Cosmisian Iunie 27, 2014 la 01:14 Reply

    Reblogged this on Cosmisian's Blog – Ganduri Neinfinite and commented:

    Povestea prințesei de Sidef – Prima mea poveste de pe acest blog. Am recitit-o în această seară și am început să o editez. Sper să vă placă prima parte:
    „Prințesa de sidef – Prima parte

    Bătrânelul iubitor de flori

    Cândva în loc cu pietre, o plantă la ghiveci cu clopoţei mititei şi roşi, s-a veştejit de plâns şi nimeni nu a înţeles de ce a apucat-o tristeţea atât de tare în mijlocul iernii. Prinţesa de Sidef, fiind învăţată de frumoasa Adelaide despre sorocul Clopoțicii, a dus-o pe aceasta la un bătrânel ce îşi trăia viaţa singuratică într-o cocioabă veche, să-i dea de sorţi şi să-i prepare leac. Lăsată în custodia bătrânelului, Clopoțica se destăinui celorlalte flori din casă. Le spuse că o cheamă Campanule, sau Clopoţica şi că era tare îndrăgostită de Licurici, un luminător al dragostei pe care l-a întâlnit într-o noapte înstelată la marginea unei păduri de mesteacăn în timp ce admira cerul senin cu Prinţesa de Sidef.”

  4. incredibleyoung Noiembrie 5, 2013 la 01:37 Reply

    Superb!! Chiar am reusit sa vin si eu cu voi…

    • cosmisian Noiembrie 5, 2013 la 09:21 Reply

      E povestea Printesei de Sidef. Iubea mult sa fie insotita.

  5. OrhiKamyDeea Octombrie 2, 2013 la 09:02 Reply

    Sunt tare curioasa ce ai povestit cu Licurici? Oare cand a inceput sa isi spuna povestea despre Clopotica a inflorit Floarea Dragostei?

    • cosmisian Octombrie 2, 2013 la 16:32 Reply

      Probabil ca avea conotatie confidentiala. Sigur era despre Printesa de Sidef.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: