Lucette – Un manuscris, un cuprins și un strigăt

Lucette 

Un manuscris, un cuprins și un strigăt

Iată-mă pentru a nu știu câta oară înșelându-mă singur. Am terminat Lucette de mai multe ori. I-am făcut și cuprins. L-am trimis unei edituri spre lecturare. Când le-am scris despre Lucette, am făcut-o cu ochii în fereastra emailului, apoi am tipărit ce am scris. Bine, după ce am trimis. Iată aici o metodă bună să recitești un email înainte să îl expediezi: îl expediezi, apoi îl tipărești ca să constați că ai scris trei pagini A4, ca la facultate. Times New Roman de 12, formatare strictă. Menționez din nou: L-am expediat.

Am scris puțin doar. Despre mine, despre Lucette, despre pasiunea mea pentru scris. Editura a cerut un CV literar. Literalmente, nu știu ce le-am trimis. Fapt este că m-am entuziasmat. Este oare posibil ca eu să îmi descriu activitatea fără a vorbi despre păpădie? Dar, despre melcul zburător ce spuneți, ați văzut vreunul? Haideți, curaj! Știu că s-a întors din călătoria spre Lună. Vai, insistați să vă spun ce e cu Xandria, fetița puf de păpădie? Ei bine, aceasta este o altă chestiune. Sau, cum ar spune un autor care mai are atât de multe povești de spus, acesta e un alt manuscris.

Viața unei cărți deține o emoție unică până în momentul publicării

Editurii i-am făcut o ușoară introducere despre Lucette, din perspectiva firului narativ, așa cum l-ar prezenta un cititor care citește doar cuprinsul. Pe Sisif cine îl va salva? Răspuns în carte vei avea. Ei da, acum am simțit o arsură în piept, a la deja-vu. Știi ce e ăla, nu? Cum să fie SF? Adicălea, spui tu, deja-vu la două capete ale timpului este sf? Sau, deja-vu îngemănat, e chestiune de genetică? Mă dau bătut cu tine. Renunț să te mai impresionez. Este la tot pasul acest deja-vu, încât am ajuns să am deja-vu în oglindă. Câte și mai câte poți găsi în Lucette.

Le-am scris celor de la editura in cauză și despre faptul că sunt un scriitor instabil. Să știe. De vor alege să publice, se riscă. Eu pot scrie finalul, apoi introducerea, că despre ce e între aceste două capete ale discului de vinil, doar acul pick-upului știe.

La mine,

cuprinsul e necuprins,

mai ales când autorul

este cuprins de pasiunea de a pune degetul

la întâmplare, fix exact la milimetru l-a atins.

Apoi, cum mi se întâmplă de câteva zile,

un alt capitol apare.

Să le numesc aici?

14. Zodia sisifului

Filă de jurnal – Zăpada, baletul apei in plutire

Filă de jurnal – Agonia

15. Lucette, cubul rubik ce descompune perfecțiunea în culori accesibile omului

Partea a 2-a

16. Diagnostic sau credință?

Filă de jurnal – Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze 

Lucette. O carte pe care o scriu cu o emoție deosebită. Drama acestei cărți trebuie privită prin ochii unui destin scăpat de sub aparenta libertate a omului care există fără a trăi.

Autointerviu într-o singură întrebare

Î: Care sunt așteptările tale cu privire la carte?

R: Lucette nu este o carte de online. Consider că este dreptul meu să nu îmi dau voie să public o carte tipărită pe care cititorul să nu o poată atinge. Voi cere editurii care va înțelege termenii colaborării că, deși ei vor tipării pe hârtia lor, textul meu este magic. Are impregnat în el o esență de proză smart-emotional. Nu așa am făcut cu Mouelle Roucher?

Genul meu de scriitură nu se poate întinde pe prea multe pagini, însă am certitudinea că scriitura mea este menită rafturilor reale de carte, acolo unde cititorul o poate cumpăra. Am refuzat ani de zile să public. Cine nu știe cum se face pe cont propriu, să îmi scrie. Iese chiar ieftin. Puteam să fac acest lucru mult mai ușor decât ar crede mulți dintre cei care mă citiți. Dar, eu încă cred că în lumea vorbitoare de limba română există potențialul ca, printr-un efort comun, să ducem ideea de carte spre un nivel nou. Ezit să intru în detalii. Sau, evit.

Voi lucra cu o editură care are potențialul de a pune cartea în librării

După cum se observă, această introducere exagerat de lungă reprezintă un strigăt. Voi elabora cândva. Cum spuneam, iată cuprinsul cărții până în acest moment:

Lucette – Viața dincolo de imunitate zero

(înclin și spre: Lucette – fata născută în zodia sisifului)

Cuprins
Prima parte … 2
1. Visele frumoase se împlinesc ziua … 2
Filă de jurnal – A fost cândva prea puțin în viața ta … 8
2. Iubiri stinse în grabă cu preț prea mare oferit iluziei că poți uita … 11
3. Chipeșul din camera de cămin …17
4. Umbre și chipuri diforme  …24
5. Visul nr. 1: Singură! … 29
6. Visul nr. 2: Un Pick-up … 33
7. O fată cu pick-up … 36
Filă de jurnal – Fata cu pick-up și umbrelă … 41
Filă de jurnal – Lucette – Fata-cireș … 41
8. Cât de frumos îți este pustiul … 46
9. Chipul uman este repetiția infinită a unicități … 52
Filă de jurnal – Deja vu în ochiul unui visător. Care dintre ele este geamăna celeilalte? … 58
10. Lucette – „Iluzia unicității” … 64
Filă de jurnal – Trenul iluziilor mov – Miss Velvet și iluzia unicității … 65
Miss Velvet și papirusurile nescrise … 66
Miss Velvet – Respiraţia poetului inimii mele … 69
Primul papirus – Lumiaris, femeia cu lumină de catifea … 74
Papirusul, o formă abstract-definită a esenței încondeiate în trecut …78
Tu eşti sora geamănă a Iluziei … 81
Iluziei tale … 84
11. Pick-upul din casa misterioasă … 89
12. Elogiu toamnei … 95
13. Punți către destine ce nu se mai separă … 97
14. Zodia sisifului … 100
Filă de jurnal – Zăpada, baletul apei in plutire … 102
Filă de jurnal – Agonia … 104
15. Lucette, cubul rubik ce descompune perfecțiunea în culori accesibile omului … 106
Partea a 2-a … 110
16. Diagnostic sau credință … 110
Filă de jurnal – Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze … 113
17. Vă deranjăm cu fericirea … 116
18. Veștile bune creează noi destine … 123
19. „Pe acest Sisif cine îl va salva?” … 127
Filă de jurnal – „SISIF – Dexion si Σίσυφος – secretul pnematophilarmonului … 128
Sisif – Făuritorul Nereușirii Perfecte și Eterne! … 130
Muncă de sisif … 135
Odihna scurtă dinaintea căderii … 139
Trecutul și memoriile pe care niciunul nu le-a avut … 142
20. Deja vu în oglindă … 146
Filă de Jurnal – „Deja vu la două capete ale timpului … 150
21. Plușurile nu stau la cală … 157
Filă de jurnal – Visul este o fâșie a drumului parcurs de lumină spre pământ … 161
22. „Momentele care nu se întâmpla, durează cel mai mult!” (Oana Dămsescu) … 168
Filă de jurnal – Orizontul își topește forma într-un curcubeu pe nisip … 171
În loc de încheiere – introducere

Sursa poza bestdecor – google

© Cosmisian

Lucette, cubul rubik ce descompune perfecțiunea în culori accesibile omului (Cap. 15)

Lucette – Viața dincolo de imunitate zero

Manuscris

Capitolul 15 – Lucette, cubul rubik ce descompune perfecțiunea în culori accesibile omului

      Mi-am ales de la distanță un fotoliu din camera de zi. Era noapte acum, dar noi îi spunem din generație în generație „cameră de zi”. Am pornit combina de sub televizor, am ales dintre casetele vechi, una cu muzică instrumentală cântată de o trupă de indieni din America. 

      Eram în camera de zi, în plină noapte, cu ochii încețoșați de oboseală și de neliniște, dar muzica în surdină a făcut ca lumina pierdută a lumânării să mijească spre noua lume ce se forma la o distanță de „cât s-atingi cu mâna, dacă te forțezi un pic”, cum ar spune tata.

      Îmi lua puțin să mă dezleg de lumea controversată a sufletului meu. Și, cât o mirare de repede mă trezeam cu stiloul peste albul perfect al Jurnalului meu. Îi spuneam Jurnal de Timișoara pentru că îl începusem cu ocazia primei mele vizite în camera de cămin a fratelui meu. Am ales să scriu foarte grupat, cu litere mici. Literele mici sunt ca trăirile mele. Pot trece neobservabile, dar păstrate, mă fac să fiu ce sunt dincolo de teama și acceptarea faptului că eram grav bolnavă.

      Prima vizită la medic din această nouă perspectivă m-a ruinat complet. Întrasem în cabinet cu teama aceea confuză, care încă mai spera că nu e posibil ca eu să fiu atât de bolnavă, ca după 20 de minute să ies prinsă în menghina sisifului pe care nu îl salvasem nici eu. Dar, poate am fost singura ființă care și-a dorit să îl salveze. Pe el, dar și pe mine.

      O priveam pe Lucette în căruciorul cu care o ducem când ieșeam în oraș, puțin mai departe de casă decât de obicei.  Am privit-o îndelung pe micuța iubirii noastre stând pe coridorul puțin luminat al spitalului, clipind parcă în sincron cu pulsațiile unui tub neon ce se revărsa ca lumină pe ultima lui clipă de funcționare. Lucette era ca un refren pentru noi, acea compoziție muzicală ce te obligă să uiți de tot, pentru că, la mijloc era cea mai extraordinară ființă pe care ni s-a dat să o iubim în mica noastră familie.

      Versurile din care Lucette își formase ființa erau rima perfectă. Repetiția ei aducea întotdeauna bucurie și speranță. Cu ea în preajmă nu mai puteai rămâne demolat în fața unui diagnostic atât de nefavorabil. Cât îl mai rugase Marcel pe medic să se uite din nou peste analizele de sânge, dar unele lucruri nu se schimbă nici daca ai vrea să le reinterpretezi.

      Durerea sufocantă cu care am ieșit din cabinet nu era nouă. De această dată nu știu ce a strâns-o în jurul gâtului meu fără milă, dar confirma acea senzație ardentă pe care o aveam din când în când. M-am aplecat spre Lucette, care mi-a atins chipul cu mânuța ei pură, mi-a șters o lacrimă ce abia se formase. Nici să o mângâi eu nu am mai apucat. Refrenul vieții noastre aducea din nou curaj și un sens în lupta pentru eliberare de blestemul autoimunului sisific. Am atins-o cu obrazul mângâiat pe mâna ei și doar am zâmbit, șoptindu-i numele.

      Micuța noastră nu știa cât de repede ți se poate da peste cap întreaga viață. Destinele formate de oamenii fără diagnostic sunt cel mai adesea forma ignorantă cu care este cel mai bine să trăiești. Din când în când îi mai răspundeam întrebărilor ei. Drumul spre casă nu mai era de 20 de minute. Acum era un drum al tăcerii obligate să răspundă unui copil.

      Lucette era un cub rubik. Ai crede că destinul unui cub rubik este acela de a se uniformiza cromatic pe fiecare fațetă. Destinul unui cub rubik este acela de a te obliga să își amesteci viața cu fiecare combinație pe care o faci ca să ajungi la finalul unui cub uniformizat, ca apoi să te oblige din nou ca într-o secundă să amesteci perfecțiunea în culorile ce o compun. Sau, o descompun pentru a fi accesibilă omului. L-am privit pe Marcel și i-am spus cu lacrimi în ochi:

      – E cel mai bun lucru care ni s-a dat. Să o iubești dincolo de boala mea, te rog iubite!

Sursă poză – google

     Pentru Elena, aceasta fusese o altă noapte în care adormea pe fotoliu, cu Jurnalul deschis pe genunchi. Nu scria nimic. Doar adormea cu el, căutând soluții imaginare pentru viitorul Lucettei fără de mamă. Era trecut de 2 am. S-a trezit amorțită de un picior, dar a pășit spre un somn cald alături de Marcel. L-a cuprins strâns în brațe.

     © Cosmisian

Manuscrisul „Lucette – viața dincolo de imunitate zero” este terminat,

chiar dacă în ultimele două zile i-am mai adăugat trei capitole. 🙂

De toamna aceasta

De toamna aceasta

Acesta este articolul cu numărul 900. Știu că nu sunt multe, mai ales că mi-am șters un blog cu mai mulți ani în urmă, dar am ținut să menționez. Așa, pentru consemnare 🙂

De Toamna aceasta despic sâmburi

Ai fructelor ce-ar trebui să fie vii

Apoi, le storc cojile pentru iluzii

Să mint cu ei pe-aceia singuri.

 

Toamna e cuprinsă de frânturi de dor

Pe străzi aleargă copii cu flori

Sunt pentru ei, nu pentru profesori

Să-ngroape gândurile mari ce mor.

 

De Toamna aceasta am scris de mână

Pentru ființe din trecut, prezent și viitor

Pentru iubiri fără aripi care zbor`

Culeg tristețea dintr-o lume spână.

Sursă poză

Pe câmpul caselor căzute la pământ

M-am pus să caut semințele de mac

Le-am sfărâmat în palma udă, apoi tac

Și iarna ce ne-așteaptă-o fac un gând.

 

Pe cerul serii desenez un cerc tomnatic

Cu mărul ce-l transform în lună

Îl colorez și îl strivesc în mână

Sufletul mi-e rece, pe alocuri adiabatic.

 

Crisparea trecătorilor cu minte alienată

Ochii cerați le-alunecă pe lângă adevăr

Au sufletul gol, o cupă fără de ivăr

Trăiesc pustiul cu ființa rece, întomnată.

 

Pe drum spre iarnă am găsit un trandafir

Ca mulți pe care-i știu la inimă, era uscat

Petalele căzute le-am lipit, chiar le-am udat

Apoi l-am stors, făcându-mi sufletul potir.

 

© Cosmisian – Timișoara

Zodia Sisifului (preluat din manuscrisul Lucette) – On Catchy

Zodia Sisifului (preluat din manuscrisul Lucette) – On Catchy

Notă: Acest articol a fost publicat pe www.Catchy.ro și face parte din Manuscrisul Lucette – Viața dincolo de imunitate zero. Multumesc echipei Catchy pentru găzduire.

13 September 2019

Făpturile cele mai dragi omului sunt desprinse dintr-un mănunchi de dorințe neîmplinite și speranțe pe care acesta le depozitează în ideea de om, din chiar momentul în care concepția aduce prima simțire maternală năucitoare. Și-a dorit atât de mult să aducă pe lume un copil. Vedea în acest act al creației repetate un miracol de la Dumnezeu. Miracolul omului în repetiție creatoare.

Avea toate motivele din lume să își dorească un copil. Avea și nume pentru el – Lucette. Avea toată iubirea de care poate dispune un om pentru propriul copil. Alături de ea, a stat cu brațe calde chipeșul ei soț, pe care l-a iubit din vremea liceului. De câte ori și-au spus îmbrățișați: “Poate astăzi vom face o fetiță!”. Iar visele lor păreau a prinde tot mai mult contur, din ziua în care semnele sarcinii au început să apară. Vestea nu a rămas între pereții casei lor. Darius și soția le aduceau cadouri care mai de care mai frumoase. Unele chiar erau necesare.

Și totuși, pe Elena o chinuia din când în când o teamă despre care nu a îndrăznit să vorbească. Se obișnuiseră cu crizele fără diagnostic, urmate de câteva zile prin spital. Colegele ei de la serviciu o înlocuiau întotdeauna în acele zile. Erau tare drăguțe. Apoi, o primeau cu o îngrijorare mascată. Erau 6 în micuțul lor colectiv de psihologie. Cabinetul lor era o lume întotdeauna înmiresmată de cafea. Elenei nu i-au vorbit niciodată despre teama ce le umplea sufletul ori de câte ori o așteptau să se întoarcă de la Urgență sau din mini-concediile medicale pe care le lua. Dar, și-au înfruntat tendința de a vorbi despre aceasta în prezența ei.

Sarcina decurgea normal. Primele vizite la medicul cu care dorea Elena să nască au fost foarte încurajatoare. Marcel se comporta mai grijuliu ca oricând înainte. O iubea atât de mult. Când citeau împreună seara, el îi mângâia burtica tot mai frumos conturată, acel portal al minunii din viața lor. Câte nu îi mai șoptea el ființei care se forma în pântec uman! Câte îi mai șoptea el soției lui. Se iubeau atât de mult.

Citiţi şi Băiatul dintre dune

Iarna. Anotimpul tăcerii. Elena adormea întotdeauna după Marcel. Se făcuse noapte mai repede, iar lumina din fața ferestrei părea să învețe primii fulgi de nea cum e cu iubirea de om. Elena privea liniștită pe fereastră, apoi îi veniră în minte câteva versuri. Privea pictura senină pe care fulgii de zăpadă o trasau pe culorile nopții și zâmbea. Lumina pe care o lăsa felinarul părea ca cea pe care un soare mic și stingher o ținea aproape de casa unde o minune se pregătea pentru viața pe pământ. Nu e de mirare că felinarul se credea un soare mai mic, al zăpezii. Apoi, Elena a deschis jurnalul și a scris:

 

Zăpada, baletul apei în plutire

 

Ninge-n soare cu prințese zburătoare,

Sunt mii de ele, fiecare-i lucitoare,

Am vrut să prind cu grijă una-n zbor,

Mi-a spus: Dragă, nu pentru tin’ cobor!

Sunt doar o balerină, ce-mi place să dansez…

 

Când balerine pe pământ dansează

Un dans divin, de-un alb lucios,

Atunci îmi dau mai bine seama

Cât de gingașe sunt pe jos…

Sunt doar un trecător, le las și pentru tine…

 

Versurile următoarei strofe fuseseră ofilite de o imagine de care nu mai scăpase de când citise cartea „The Boy in the Striped Pyjamas”, scrisă de John Boyne (Băiatul cu pijamalele în dungi). Agonia pusese stăpânire pe sufletul ei, măcinând-o până ce doar oboseala a reușit să o adoarmă. Nimeni nu a știut cât a urmărit-o această teamă a pierderii copilului, mai ales după ce semnele prevestitoare de boală au devenit certitudine. Elena scrisese în jurnalul ei pe scurt despre această agonie. Și-a împletit cei șase ani ce au urmat în viața familiei lor cu firele bucuriei și ale agoniei, al fricii că născuse un copil în zodia Sisifului.

Zăpada avea să fie culoarea cu care Lucette își va colora trupul până în delirul și agonia cu care boala o poate desprinde de firava bucurie de a fi copil.

(Capitolul 14 din manuscrisul Lucette – Viața dincolo de imunitate zero)

Pe Cosmisian îl găsiţi întreg aici.

Recenzie Mouelle Roucher: „Setea de dragoste”, de Cristina Lincu

Recenzie Mouelle Roucher: „Setea de dragoste”, de Cristina Lincu

     Este un fapt că primele pulsații ale cărții Mouelle Roucher – Dezliterare pe fuior de timp, au fost simțite de cititor într-un tandem misterios pe blogul meu împreună cu Revista Catchy, fapt care m-a încurajat mult. Îmi doream ca Mouelle Roucher să ajungă în cât mai multe suflete, iar colectivul Catchy mi-a oferit această cale.

     Primele tresările ale cărții au fost văzute în 2014. Așa facem noi, autorii români. Scriem și ținem pentru noi. Scriem și încercăm pe la Edituri. Uneori ne descurajam, alteori rămânem surprinși. Eu au fost dintre cei care nu a îndrăznit să publice, apoi am fost luat prin surprindere de răspunsul celor de la Libris. Cartea a ieșit așa cum îmi doream. Zic eu cu zâmbetul pe buze că mă reprezinte de la copertă la conținut.

     După publicare, orice autor își dorește să fie citit. Cărțile pot fi cumpărate de pe net, sau după caz, din Librării. Aș spune că pe partea de distribuție este necesar un nou val de oameni cu entuziasm pentru cartea scrisă în limba romană. Iată de ce veți vedea autori care se alătură editurii care i-a publicat pentru a-și face singuri reclamă. Un alt subiect despre care aș vrea să discutăm. Recomandările și distribuirile de pe FB sunt întotdeauna un ajutor pentru autori. Aici aș particulariza recomandarea născută de cineva care a citit, conspectat și apoi a scris o recenzie. Este un lucru mare să primești astfel de cadouri.

cosmisian-2-e1568098445505

Recenzia Cristinei Lincu este cadoul meu de Septembrie. Unul de toamnă, iar eu iubesc mult toamna. Cristina este ea însăși autor de carte, iar la finalul recenziei veți găsi link de comandă. De asemenea, pe lângă articole publicate pe Catchy, Cristina este Editorial Manager.

„Sunt consultant în comunicare și mamă la „puterea a treia”. De băieți, în exclusivitate. Sunt fascinată de cuvinte, de jocul și joaca lor și, mai ales, de puterea lor de a (re)crea realitatea. De a spune lucrurilor pe nume atât de clar, că doare. De a vindecă răni pe care nici nu știm că le avem. Sau de a ne face, chiar și pentru o clipă, fericiți.”  spunea Cristina în descrierea de pe Catchy.

________________________________________________________________

Setea de dragoste

„Mouelle Rocher, Dezliterarea pe fuior de timp” este primul volum al romanului de debut semnat de Cosmisian. Fragmente ale acestei inedite povești de iubire au fost publicate de-a lungul timpului pe catchy.ro, oferind cititorului posibilitatea să deguste un stil baroc de scriitură și, în același timp, menite să-i trezească curiozitatea în legătură cu misterioasele personaje create de tânărul scriitor.

Cartea este scrisă la persoana I – din perspectiva mai multor personaje – alternând cu fragmente la persoana a III-a, când autorul personaj se dedublează și privește, din când în când, „de sus” lumea pe care o creează. Tânărul scriitor – dintre toate personajele cărții, singurul fără nume propriu dezvăluit, precum autorul însuși care a ales să scrie sub pseudonim, o practică des întâlnită în literatura românească contemporană – sau tânărul cititor, dacă este este să luăm în calcul o altă importantă ipostază a sa, ne introduce în lumea ce se află dincolo de creațiile literare. În lumea intimă și deloc liniară a scriitorilor, acești creatori de povești prin excelență. Pe de o parte, lumea celebrei scriitoare Mouelle Roucher, iremediabil îndrăgostită de un bărbat aflat între două lumi – iar ce înseamnă asta vă las pe voi să descoperiți – și, pe de altă parte, propria sa lume al cărei sens încă îl mai caută, rătăcit, la rândul lui, între o iubire fantomatică (Rorette) și una ce-și mijește zorii încă temătoare (Eugenie), dar supus complet de admirația pentru Mouelle, femeia-vin, femeia scriitor, femeia la superlativ.

Povestea ni se dezvăluie treptat, capitolele nefiind neapărat în ordine cronologică, ci în ordinea pe care descoperirea complexității sale o cere. Iubirea este laitmotivul romanului, iubirea și multiplele sale fațete menite să creeze și să distrugă în același timp. Și cum poți îmbrăca mai bine un astfel de subiect dacă nu printr-o metaforă copleșitoare, așa cum este fiecare pagină a cărții? Nu știi, ca cititor, la ce să fii mai întâi atent – la complexul stil – baroc, cum spuneam mai sus – sau la poveste în sine, poveste ce abia începe odată cu acest prim volum.

Vă las pe voi să descoperiți toate straturile ce compun „Dezliterarea” – termen al cărui înțeles îl veți pătrunde citind cartea și pe care nu m-ar mira să-l regăsim în curând în dicționare – și să vă umpleți sufletul de o iubire ce nu cunoaște nici granițe și nici limitări.

„Mouelle Rocher, Dezliterarea pe fuior de timp”, volumul I, a apărut la editura Libris Editorial, 2019 și poate fi comandată aici.

Cristina Lincu

________________________________________________________________

Eu, o mamă (im)perfectă?, Cristina Lincu

Autor: Cristina Lincu  – comandă aici!

Amn3zia

Spicuiri din Lucette, Cap 14. Zăpadă și agonie

Spicuiri din Lucette – Viața dincolo de imunitate zero

Cap 14. Zăpadă și agonie

     …

Elena privea liniștită pe fereastră, apoi îi veniră în minte câteva versuri. Privea pictura senină pe care fulgii de zăpadă o trasau pe culorile nopții și zâmbea. Lumina pe care o lăsa felinarul părea ca cea pe care un soare mic și stingher o ținea aproape de casa unde o minune se pregătea pentru viața pe pământ. Nu e de mirare că felinarul se credea un soare mai mic, al zăpezii. Apoi, a deschis jurnalul și a scris:

 

Zăpada, baletul apei in plutire

 

 Ninge-n soare cu prințese zburătoare,

Sunt mii de ele, fiecare-i lucitoare,

Am vrut sa prind cu grijă una-n zbor,

Mi-a spus: Dragă, nu pentru tin’ cobor!

Sunt doar o balerină, ce-mi place să dansez…

 Când balerine pe pământ dansează

Un dans divin, de-un alb lucios,

Atunci imi dau mai bine seama

Cât de gingașe sunt pe jos…

Sunt doar un trecător, le las și pentru tine…

 

Gif – google

(Versurile sunt scrise de mine în 23 ianuarie 2010)

© Cosmisian

 

Recenzie „Mouelle Roucher”, de Petruța Petre – „Această carte mi-a dat orizontul peste cap”

Recenzie „Mouelle Roucher”, de Petruța Petre –

„Această carte mi-a dat orizontul peste cap”   

Notă cosmisianică: Sunt tare încântat de surpriza aceasta mare. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care le aveți pentru carte. Aproape că am dorit să recitesc Mouelle Roucher, ca să mă conving că este vorba de cartea scrisă de mine. Am scăpat. Nu mă număr printre cititorii mei 🙂

*

„Astăzi am ales să vă vorbesc despre cartea Mouelle Roucher scrisă de Cosmisian Ganduri. Vreau să spun încă de la început că această carte mi-a dat orizontul peste cap. Credeam că am gustat totul în materie de literatură, credeam că nimic nu mă va impresiona în așa fel încât să stau și să reflectez asupra fiecărui titlu de capitol, asupra fiecărui paragraf. Deși recunosc că este o carte care se savurează în tihnă, se respiră și trăiește în același timp, eu nu mi-am oferit acest răgaz și am devorat-o la propriu. Mi-am spus că voi avea timp și pentru a o savura de mâine…

Așadar, ce aduce nou acest Cosmisian Ganduri? (am intuit că în spatele anonimatului se ascunde un bărbat de o delicatețe aparte). Se joacă cu sensurile, se joacă cu senzațiile, face cuvintele să vibreze, le dă viață, le imprimă înțelesuri noi, le „dezliterează”. E un cuvânt al lui – „Dezliterarea” pe fuior de timp. Povestea de dragoste este specială, cititorul este vrăjit de frumusețea trăirilor și de delicatețea cu care aceste sentimente sunt lăsate să miște, să zboare, să existe. Oferă atenție desăvârșită detaliilor, observă totul cu minuțiozitate, ai zice că vezi o pictură în timp ce citești. Și Doamne, ce titluri! Te farmecă de la început până la sfârșit! Paragrafele descriptive sunt încântătoare, De un lirism rar întâlnit, au o muzicalitate interioară suavă, dar și forța de a ne transpune pur și simplu în decor și-n trăirile intense ale personajelor. Poți auzi atât de real un suspin, așa cum simți frigul de afară.

„Mintea ne joacă adesea pe degetele ei pătrunzătoare, asemenea unei mângâieri pe păr într-o îmbrățișare îndelungă.” ” M-am întrebat ce simte un ceas când se zbate în neputința de a trece la următoarea secundă. Poate își fixează amintiri, iar singura lui șansă este să își oprească pășirea spre alte amintiri.” ” Cuvintele pe care le rostea erau reflectoare vii ale unor experiențe ce reveneau în fața noastră doar pentru a mă impresiona.” ” Să iubești un trup inert este cu totul mistuitor. Simțeam o tristețe mistuitoare în fiecare oftat al ei. Iubire proiectată pe ființe ce nu ți-o pot înapoia.”

Am selectat din carte foarte multe citate, nu știi ce este mai frumos, pentru că apare altceva și mai sensibil și te lasă iar dezarmat, iar pe gânduri. Voi reda și două titluri de capitole, destul de greu și aici cu alegerea: – Să iubești dincolo de teamă și – Cheia este la tine! Ce vei face cu ea? Ce titluri! Ce inspirație! Felicitări, Cosmisian Ganduri! O poveste demnă de studiat în școlile noastre! Vi-o recomand cu drag! Nu ezitați să o comandați și să o citiți. Este o carte pentru suflet. Mă bucur că acesta este primul volum și le aștept cu nerăbdare pe următoarele. ❤️❤️❤️

Cartea poate fi comandată de la Libris.”

__________________________

Articol preluat de pe FB, scris de doamna Petruța Petre, ea înșăși autoare de carte. Vă redau mai jos link spre cele două cărți. Le puteți comanda de pe Libris!

Petruța Petre poate fi descoperită pe Libris cu El și ea, adica noi

și pe Libris cu Întâmplări cu puști, Vol. 1

Pe Facebook, o găsiți aici!

„Re”Cenzie „Mouelle Roucher” – Cosmisian – de Iuliana Cazan

„Re” -cenzie. O recenzie care îmi este atât de dragă. Cei ca Iuliana, care citesc manuscrise, pot afirma că o carte nepublicată are întotdeauna farmecul ei. Este incompletă și foarte aproape de spontaneitatea cu care autorul caută să exprime trăiri sau vise. Re-cenzia este menită să creioneze acele vârfuri de simțire care rămân.
Autoarei îi mulțumesc. O recomand cu drag de fiecare dată când pot. Se știe că am scris împreună o serie de articole doar de dragul condeiului.
Iuliana, tare mare bucurie mi-ai făcut!

Iar vouă, dragi cititori ai blogului meu și ai cărții Mouelle Roucher – Lectură plăcută.

Pe Iuliana o găsiți urmând acest link!

Glasul Literaturii

Astăzi vorbim despre regăsire. Despre povestea de regăsire dintre mine și această carte. Despre recăutarea și redescoperirea pasajelor preferate dintr-o carte pe care o recitești cu dor și curiozitate renăscută. Așadar,vorbim despre prefixulreși bucuria pe care o stârnește unui cititor regăsirea unei cărți dragi pe hârtie. Resimțirea tuturor sentimentelor pe care le-ai avut odinioară, pe când ai citit-o pentru prima data, retrăirea, odată cu personajele, a poveștii, acum parcă mai ademenitoare, însă neschimbată. Și, totuși, cum ajungem să ne bucurăm de o lectură pentru a doua oară? Eu cred în puterea și acea magie a scriitorului de arescrie poveste pentru a doua oară pe retina cititorului, ca și cum cititorul însuși ar fi coautorul cărții, care, printr-un pact tainic cu autorul, a primit această îndeletnicire: de a rescrie.

Povestea prefixuluiream trăit-o și eu cu această carte, Mouelle Roucher – volumul 1Dezliterarea pe fuior de timp

Vezi articolul original 622 de cuvinte mai mult

Amazarialius constatiae

Screenshot_20190824_134946_com.android.gallery3dScreenshot_20190824_135002_com.android.gallery3d

Mouelle Roucher la comanda Online

Mouelle Roucher la comanda Online

https://www.libris.ro/mouelle-roucher-vol-1-dezliterarea-pe-fuior-de-LIB978-606-029-043-8–p11016660.html

https://www.librariadelfin.ro/index.php?submitted=1&O=search&keywords=mouelle&do_submit=1

https://www.esteto.ro/produse-265171-mouelle-roucher-vol-1-cosmisian

https://www.carti-bune.ro/carte/mouelle-roucher-volumul-1-dezliterarea-pe-fuior-de-timp-cosmisian–i59183

https://ufi.ro/magazin/mouelle-roucher-vol-1-dezliterarea-pe-fuior-de-timp-cosmisian/

https://www.okazii.ro/cautare/fuior.html

https://www.cel.ro/carti/mouelle-roucher-vol-1-dezliterarea-pe-fuior-de-timp-cosmisian-pMCc6MDUvPw-l/

https://www.dc-shop.ro/carti/mouelle-roucher-vol-1-dezliterarea-pe-fuior-de-timp-cosmisian-pMCc6MDUvPw-l/

Au mai fost cateva, dar sunt sigur ca o veti putea achizitiona usor.

Cosmisian